A doua zi merg la școală ca și cum nimic nu s-ar fii întâmplat, singurele dovezi care afirmă că noaptea trecută a existat sunt sticluța de băutură și poza din telefonul meu. Îmi salut nonșalant câțiva colegi oprindu-mă în dreptul Tinei care mă privește îngrijorată.
— Am ceva pe față? întreb
— Ai o urmă de mușcătură pe gât, răspunde și îmi duc mâna instantaneu în locul arătat de ea.
— Nu am nimic, răspund ușurată.
— Încă, răspunde o voce din spele meu în timp ce îmi mușcă locul atins de mine acum câteva secunde.
Adam. Mă întorc nervoasă spre el.
— Asta ce-a fost?!
— Pupicul meu de noapte bună.
