— Şi tu cine ar trebui să fii? îl întreb încă răzănd.
— Ha ha, râzi râzi. Pentru tine am făcut asta.
Mă opresc din râs şi îl privesc mai atent: are brațele încruțişate şi o privire... pare sincer.
— Pentru mine?! De ce?
— Vreau să continuăm chestia cu țigările.
— ,,Chestia"?
— Chestia, contrabanda, să de dăm țigări unul altuia, cum vrei să îi zici.
— Nu vreau.
Oftează.
— Speram să nu ajung la asta. Dar fie. Hai să facem un pariu.
Ar trebui să plec. Ştiu că dacă aş face asta, nu l-aş mai vedea niciodată. Şi asta vreau, nu?
Dar totuşi ascult.
— Hai în club. Cel de vis-a-vis, zice arătând cu degetul locul cu pricina.
— De ce?
— Mergem la agățat.
