DRAGOSTE ANONIMA//IN CURS DE EDITARE

Capitolul 30

Amalia povesteste:

   Mai e o zi si trebuie sa plec din mica asta incapere. M-am plictisit de mor , anonimul , sau sa ii zic deja Louis? Asa  , sa trecem peste , anonimul meu tot ma streseaza la cap cu "mai e o zi , mai e jumatate , mai e nu stiu cat". Pai fi-mi-ar mie scarba sa-mi fie. Ma enerveaza la culme, fratele meu. E bine acum , ca l-am trimis sa imi ia niste haine , am mai scapat de el cateva ore. Dar nu se putea el sa nu ii ia mai mult? Stau in pat cu telefonul in mana , butonandu-l , si ma uit la Louis cum sta in pragul usii cu un brat de haine.

-Sti ca nu imi trebuiau atat , nu?

-O , ba da , ce crezi ,ca nu o sa te schimbi sau nu o sa stai la mine dupa ce scapi de aici?

-Nu. eu voi merge acasa...spun bosumflandu-ma

-Ba da o sa vii la mine , nu stii ce sar putea intampla daca mai stai acolo , nu mai vreau sa miros acest miros de spital putrezit.

 -Da ce? Nu iti place mirosul?

-Nu , si cu asta basta

-Bine , bine , rautaciosule. Sa stii ca esti rau!

-De ce ma faci rau?spune el pe o voce de copil mic

-Pentru ca nu imi spui adevarul despre tine, raule! ii mai spun eu

-Ai sa vezi maine doar asteapta si oricum mai sunt doar cateva ore pana plecam, spune gesticuland cu mainile.

- Aolaeu , pleaca d-aici , pleaca , spun aruncand cu un ursulet dupa el.

  Acesta se fereste si se indreapta spre mine. Eu ma bag sub patura iar el incearca sa o dea la o parte , doar ca sa ajunga la mine , dar nu reuseste. Dupa ce se da jos din pat eu imi scot capul si ii scot limba.

- Las ca vezi tu!ma atentioneaza el.

  Dupa ce noaptea s-a lasat foarte repede peste oras , Louis/anonimul intra la mine si ma roaga daca poate dormi cu mine , dar l-am atentionat ca daca se frichina sau face ceva il bat. El vine langa mine si ma strange in brate pe la spate. Imi place sa stau asa cu cineva , sa ma simt protejata , iar cu el chiar ma simt asa. Ma simt nemaipomenit de bine , de bine dispusa.