56: Surprize

9 0 0
                                    

Perspectiva Amaliei:
  A venit si ziua in care voi iesi din spital. Asa ca prefer să fiu veselă. Harry se duce sa semneze si ma ajuta cu bagajele.
  Ceilalți au plecat seara trecută, iar Harry a rămas cu mine.
  Coboram scările si pune bagajele in masina si se  opreste in fata mea. Ma ia in brate si mă învârte. E atât de bucuros iar ochii lui sclipeau de la atata fericire. Eu ii zâmbesc si incep sa rad.
  Ma lasa cu picioarele pe pământ și răsuflă.
-Stii cat ma bucur ca esti bine iubito? De abia astept sa ajungem acasa, sa te iubesc sa am grija de tine, sa fii doar a mea.
  Eu ma uit la el si imi cade privirea in pământ. Imi cade două lacrimi pe obraz iar el mi le sterge.
-Ce s-a întâmplat? Imi spune si imi ridică capul.
-Mi-e frica sa ma întorc acolo, Harry. Nici nu stiu ce se va mai întâmpla.
-Nimic nu se va mai întâmpla, iti promit, Liam e la închisoare, iar noi doi daca e nevoie ne vom muta, nu chiar departe doar sa fim aproape de ei, iti promit.
  Dau in semn ca da si ma simt mai bine.
Intram in masina, ma mai sărută o dată si in mai putin de 15 minute ajungem acasa.
  Luam bagajele si ma duc sa deschid usa.
Îl astept Harry si amândoi deschidem usa iar Gemma, Zayn si Niall ne-au pregătit o petrecere de bun venit. Eu încep să plâng si toti vin sa ma ia in brațe. Sunt atat de fericită ca ii am alaturi. Da unde e Louis? Ma uit spre scări si il vad cum stătea si se uita la noi, parca cu lacrimi în ochi. Alături de Harry despachetez si prefer să fac o baie. Doctorul mi a zis sa nu fac efort asa ca prefer să stau calmă, fără nervi, fara stres, fără nimic.
  După ce sunt gata imi fac un machiaj simplu si imi iau o rochie înflorata. De-abia astept sa mananc tortul ala pregatit de ei.
  Ma mir ca nu la mâncat Niall pe tot.

DRAGOSTE ANONIMA//IN CURS DE EDITAREUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum