DRAGOSTE ANONIMA//IN CURS DE EDITARE

Capitolul 44

Perspectiva lui Louis:
  Stau aici de câteva zile chiar o saptamana.. Harry s-a dus acasă de ieri pentru as face un dus si pentru a mânca si sa imi aducă niste haine si mie pentru a ma schimba si mâncare. Aștept pe acest scaun de câteva zile asteptand ca ea sa se trezeasca. Imi pare rau ca i-am facut asta. Imi pare rau ca am ranit-o. As da orice acum ca ea sa se trezeasca dar nu pot. Nu pot da nici timpul inapoi pentru a nu o face sa sufere.
   Vad cum un doctor intra in camera unde era ea si astept sa iasa măcar cu o veste buna. Dupa câteva minute iese dar nu imi zice nimic. Si eu prost ca nu am întrebat.
   Il vad pe Harry ca vine cu doua pungi una cu haine si alta cu mâncare.
-Ia-ti niste haine si schimba-te, câteva sunt ale Amaliei.  
  Iau punga cu haine si ma duc într-o baie pentru a ma schimba. Scot prima oară bluza Amaliei cu o pisicuță pe ea si o duc la nas pentru a o mirosi. Ador mirosul ei atât de dulce, păcat ca nu o pot tine acum in brațe chiar pe ea. Strâng bluza in brațe si o lacrima imi cade pe obraz. Incerc sa fiu tare.. Eu am facut asta eu o sa rezolv totul dupa ce se trezeste. Imi iau hainele mele si le bag pe ale ei inapoi in punga si ies dupa ce m-am schimbat. Iau punga cu mâncare si încep sa bag in mine pana cand Harry ii duce hainele in camera Amaliei.
  Perspectiva lui Harry:
  Intru pentru a ii pune hainele pe un scaun dintre cele doua din camera si eu ma așez langa ea. Ii iau mana in a mea si ma gândesc la ea cat de minunata poate fii mai ales cand e pe un pat de spital.
Perspectiva Amaliei:
  Il vad pe Harry cum intra in camera si imi lasă câteva haine pe scaun.
-Uite, Amalia, in fiecare zi îți sunt alaturi, in fiecare zi vorbesc cu tine incercand sa te trezesc din comă. Nu suport sa te stiu așa.. Adormită si intr-un spital. Vreau sa îți vad zambetul ala mare si larg pe fata ta.. Vreau sa vad cat de minunata esti. Vreau sa te simt langa mine pentru totdeauna. Nu stiu ce e cu mine dar crede-ma ca sunt  schimbat foarte mult pentru tine. Am început sa simt ceea ce Louis cred ca nu ar fii simțit niciodata.  
  Cand il aud imi vine sa plâng mult mai tare chiar daca si Louis e terminat nu il mai cred, nu vreau sa ma mai întorc la el, il am pe Harry care imi e alaturi acum in acest moment. Louis nici de trei ori nu a intrat la mine in cabinet pentru a vorbi cu mine. Incerc sa imi sterg lacrimile si ma duc langa Harry si imi pun mâinile peste ale lui. Stiu ca nu simte dar măcar ii ating mâinile. Sunt atat de mari fata de ale mele. Il vad pe Harry ca se uita foarte ciudat si isi ia mâinile foarte repede de pe mana mea dreapta iar eu mi le retrag pe ale mele.
-De ce am simțit niste mâini peste ale mele.?  Se întreabă el. Amalia?  Începe sa ma strige dar nu ii pot raspunde.
  Il vad ca iese foarte suparat pe usa si eu ma pun inapoi întinsă pe jos.

  Un nou capitol, mdea, sper sa va placa.