I'm a criminal

Capitolul 2

"Eu tot nu înțeleg ce dracu  căutăm noi aici?", mă întreabă pentru a nu ştiu cîta oară tîmpitul meu verişor.

"Ți-am mai spus că nu ştiu.", mă răstesc la el. Iau o gură de aer pentru a mă calma, apoi continui. "Cînd voi găsi ceea ce caut voi şti.", spun şi continui să caut prin documente.

"E 6 AM, căutăm de vreo patru ore. Eu merg să-mi iau nişte cafea de la Stratburks. Îți iau ceva?"

"Da, vreau o cafea cu lapte."

"Bine.", spune şi pleacă.

Ce dracu? Nu găsesc nimic. Urunc de nervi toate hîrtiile pe jos, şi mă trîntesc în fotoliul care acum cîteva luni îi aparținea fratelui meu. Gîndeşte Kristy, gîndeşte. Unde ar putea fi ascunse nişte documente care ar putea duce la moartea unui om. Doamne Louis, acum înțelegi de ce am insistat atît de mult să mă bagi şi pe mine în mafia ta. Da, fratele meu face parte dintr-o mafie, mai bine spus conducea una. Avea o bandă de temut. Doar că el nu era ca restul. El fura de la bogaţii, care sigur nu s-au îmbogățit într-un mod cinstit. Iar apoi furtul care era constituit din bunuri materiale, îl vindea,iar banii îi dona. Şi doar o mică partea o păstra pentru el, sau mai bine spus pentru mine petru că după moartea părinților mei el mi-a asigurat mie existenţa. El era un fel de Robin Hood. Stai aşa, ce naiba caut eu aici. Furturile nu sunt legale. Deci îmi pierd timpul cautînd prin hîrtii. În asemenea caz unica mea speranță este în lăptopul lui. Iau laptopul în poală, şi îl deschid. Argh, are parolă. Aşa hai să ne gîndim ce parolă ar putea avea. Hai să luăm ceva simplu, poate prea simplu, dată lui de naştere. Ştiu că este prostesc, dar nu am altă opțiune. Tastez cifrul, şi cum mă aşteptam, parola este greşită. Dar am o speranță. Pe ecran a apărut "Aveţi nevoie de ajutor?". Da am, apas pe acel buton: Cuvintele pentru indiciu sunt: "Ziua cind totul a inceput." Aveam la dispozitie doar un minut pentru a tasta cifrul de altfel laptopul se blocheaza pentru totdeauna, bagateas Louis, pe tine cu toate sistemele tale de securitate. Asa, gindeste Kristy. Ziua cind totul a inceput. A inceput ce? A inceput tot rahatul cu mafia? A inceput cind? Practic in ziua cind parintii nostri au murit... Nu voi uita niciodata ziua aia. Este o foarte mare posibilitate de a gresi, dar nu am altceva. Testez repede cifrul, terminind de testat cifrul fix cu o secunda inainte sa expire timpul. Rasuflu usurata cind cifrul este corect, norocul meu. Am inceput sa caut prin laptop, negasind nimic important am decis sa-i verific mail-ul. Cea mai recenta conversatie era cu anume Z.M. Dau un clik pe acea conversatie.

"Vei regreta ca te-ai pus cu mine Davis."- Z.M.

"Termina sa-ti bagi nasul in treburile mele."-Z.M.

''Niciodata."- L.D. (Fratele meu)

"Tupeist , a? Mai vedem cum va fi cind sora ta micuta si neajutorata va fi la mijloc."- Z.M.

What? Ce dracu?

"Miine sora ta iubita va merge la acea petrecere din padure. Voi avea eu grija sa numai ajunga. Si atunci va fi rau de funduletul  ei micut si dragut."-Z.M.

Imi amintesc ziua aia, si nici nu cred c-o voi putea uita cindva. Ziua in care Louis a fost omirit si dupa cum se pare numai si numai din vina mea. Iata de ce Louis nu vroia sa merg la petrecerea aia blestemata. Si cind a vazut ca ce n-ar zice sau ar face eu oricum o sa merg la petrecere, a insistat sa iau cu mine acel pistol. Doamne ce proasta am fost. Daca-l ascultam poate acum el era sa fie viu, linga mine. Nu pot sa cred vinovata de moartea lui sunt chiar eu. Voi inebuni in curind. Imi pun coatele pe masa, si-mi masez timplele. Se aude usa si pe ea a intrat Louis cu cafeaua mea.

"Ai gasit ceva?", ma intreaba punindu-mi cafeaua pe masa.

"Pe dracu l-am gasit.", murmur mai mult pentru mine.

"Haide ma, il gasim noi pe nemernic si-l batem mar.", spune el mingindu-mi spatele.

"Liam tu nu intelegi.", strig la el in timp ce ma ridic brusc de pe scaun acesta cazind. "Eu sunt vinovata, din cauza mea a murit.", strig gesticulind cu miinile prin aer.

"Ce?", ma intreaba mirat Liam. Eu doar ii intorc laptopul.

"Citeste si singur.", el isi ia laptopul si inecepe sa citeasca.

"Kristy tu nu sti...", incepe sa spuna dar il intrerup.

"Nu stiam? Nu stiam? Ba bine ca stiam. M-a rugat, m-a implorat sa nu merg la petrecerea aia timpita. Dar eu nu, ca mai importanta era petrecerea  aia decit viata fratelui meu. Sunt o timpita, o toanta.", spun dupa care ma prabusesc la pamint si incep a plinge. Imi vine sa ma iau de par si sa ma dau cu capul de pereti. Liam vine linga mine si ma stringe la pieptul lui.

"Kristy nu este vina ta. Nu ai stiut.", imi spune Liam blind, mingiindu-mi spatele.

"Trebuia sa-l ascult. Este vina mea.'', spun printre suspine.

"Gata Kriss, numai plinge, nu este vina ta. A fost alegerea lui sa-ti spuna sau nu. Daca iti spunea de ce nu-ti permite sa mergi, te mai duceai?", intreaba iar eu dau negativ din cap suspinind. "Exact.  Si pina la urma ai apasat tu pe tragaci? Nu. Nu tu l-ai omorit."

"Hai sa mergem acasa.", spune dupa vreo 10 minute in care eu m-am mai calmat.

Am inchis sediul care acum o luna era plin cu oameni condusi de fratimiu, iar acum este gol si pustiu.

Ajunsi acasa am urcat direct in camera mea. Nu vroiam sa mai aud de nimeni si nimic. Este 7PM, mai reusesc sa dau pe la liceu, dar nu am nici starea si nici dorinta necesara pentru a merge. Si oricum nimeni nu-mi va simti lipsa. Am lipsit atata tim, daca voi lipsi si azi nu cred ca va fi mare lucru. Z.M. Cine naiba esti? Nu am idee cine este dar te voi gasi. Si nu-ti va parerea putin.