Prolog

194 14 10
                                    

Vă rog să porniţi melodia de la medie, se citeşte mai bine aşa.


"Louis în spate!!!!", strig spre el dar este tîrziu, nu reuşeşte să se întoarcă, şi un glonţ îi străpunge corpul. Iar el cade lat. Imi îndrept arma spre cel care a îndrăznit să se atingă de fratele meu. Am început să trag în el, lacrimile începînd să curgă pe obrajii mei. Poţi da în mine dar nu în fratele meu. Am tras in el, de mai multe ori. De 2? De 3? De 5? Nici eu numai ştiu. Tot ce ştiu este că el cade pe pămînt, mort. Fug spre fratele meu care răsuflă foarte greu.

"Kristy să nu uiţi niciodată că te iubesc. Ai grijă de tine. Eu plec acum, dar tu nu ai voie să mergi cu mine. Trăieşte-ţi viaţa, fii fericită. Te voi veghea de sus, voi fi alături de tine mereu chiar dacă tu nu mă vei vedea.", spune şi îşi dă ultima suflare. O ploaie incepe.

"Nuuuuuuuu!! Nu te rog, ia-mă cu tine!" Doamne de ce el. El este tot ce mi-a rămas. După moartea părinţilor mei, am rămas doar noi doi. Pe el il mai aveam, doar pe el.

"De ceeeee?", strig tare ridicînd mîinile spre cer. " Promit să te răzbun.", spun şi îi sărut fruntea.

Şi din acea zi totul s-a schimbat.

I'm a criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum