I'm a criminal

Capitolul 3

Toate mesajele alea îmi bîntuiau mintea. Iar capul mă durea ca o curvă. Ştiam ca fratele meu a murit pentru a mă proteja pe mine, dar nici chiar aşa.

Z.M... Z.M... Z.M...

Literele astea îmi tot apar în fața ochilor. Cine naiba este. Am căutat pe internet şi tot ce am aflat este că el este un mare businessman. Wau nici nu mă aşteptam, gîndesc sarcastică. Nimic, nu am mai găsit nimic. Nici o poza, nici o dată de naştere, nici o locație, nimic. Cum naiba ar trebui să-l găsesc cînd n-am nici ce-a mai vagă idee cine este el. Avînd în considerație ca a ştiut că voi merge în acea seara la acea petrecere, poate fi cineva apropiat mine, poate este cineva de prin preajama, poate că îl văd în fiecare zi. Poate fi oricine. Toată ziua m-am gîndit la acest tip, am încercat să pun cap la cap, dar nu-mi ieşea nimic.

Am nevoie să evadez din gîndurile mele, am nevoie de relaxare. Voi merge într-un club. Nu-mi pasă dacă mă voi îmbăta pînă nu voi mai şti nici cine sunt, dacă asta mă va ajuta să uit măcar şi pentru puțin timp de tot ce mi se întîmpla. Dar ar trebui să-l iau pe Liam cu mine, nu vreau să fac vreo prostie la beție şi să ajung să regret.

"Hey Liam.", spun intrînd în camera lui. Nu mă ostenesc să bat, pîna la urma este casa mea.

"Hey prințesă.", spune zîmbind. Băiatul ăsta mereu zîmbeşte. Am impresia că dacă s-ar anunța că este sfirşitul lumii şi mai avem o singură zi el şi-ar irosi ziua zîmbind ca prostu din orice.

"Nu-mi spune prințesă ştii că nu-mi place.", spun iritată. "Uite care-i treaba. Vreau să merg în club."

"Bine, tăticu îți dă voie.", spune ironic. "Dar să nu vii mai tîrziu de 12, să nu consumi alcool, să nu fumezi nimic şi să nu laşi pe nimeni să-ți intre în pantaloni.", continuă să fie ironic.

"Da sigur. Ha-ha, foarte amuzant.", spun dîndu-mi ochii peste cap.

"Şi atunci de ce ai venit aici?", spune ridicînd o sprînceană.

"Vreau să vii cu mine, să ai grijă să nu fac vreo prostie.", spun repede.

"Ce te face să crezi că voi veni cu tine, ca să-ți fiu dădacă?", spune amuzat.

"Mai ştii acele poze din copilărie, cînd tu arătai hidos de hidos?", spune iar el aprobă. "Încă le am şi nu-mi ia mai mult de 5 minute să le postez pe internet. Şi s-a dus reputația ta de-a dracu."

"Ho nebuno, că vin.", spune repede. "Acum hai afară că trebuie să-mi schimb hainele.", spune şi începe să mă împingă afară.

În scurt timp eram amîndoi gata de plecare eu am ales să port o rochie roşie, cu o geacă din piele neagră, iar în picioare botine negre. Urăsc tocurile, nu înțeleg cum cineva le poate iubi. M-am machiat şi am dat forma părului. Iar Liam avea veşnicii lui blugi negri mulați, care îi stăteau al naibii de bine, un tricou alb care îi scotea în evidență abdomenul, o geaca din piele neagră, care îi dă un aer de bad-boy, iar în picioare avea nişte nike-uri albe. Am mers cu maşina lui deoarece eu aveam planuri pentru seara asta. În zece minute am ajuns. De îndată ce am intrat în club un miros de țigară şi alcool m-a izbit. Toți se bucurau de seara asta şi dansau fericiți sau aşa păreau să fie. Ceea ce am învățat de-a lungul vieții mele de rahat, este că dacă un om zîmbeşte, rîde din nimicuri şi pare fericit şi că duce o viață perfectă, asta nu înseamnă că aşa este, numai el ştie cum se simte. Am învățat asta pe pielea mea.

"Eu mă duc să fac cîteva ture.", îmi strigă Liam peste muzică tare.

"Bine.", strig şi eu iar el pleacă.

Mi-am îndepărtat paşii spre bar.

"Tekila.", îi strig barmanului. Iar în scurt timp el îmi întinde comanda. Fără să mă gîndesc de două ori dau repede paharul pe gît, apoi încă unul şi încă unul. După vreo cinci am decis că-mi ajunge pentru un timp. Incepea să mi se învîrte capul, dar mai am pînă a mă îmbăta. Mă îmbăt foarte greu, deasta băieții nu prea au noroc cu mine. Stiți care este scopul principal al fiecărui băiat cînd merge la o petrecere? Să găsească o fată bună, s-o îmbete şi apoi să facă ce vrea cu ea.

"Hey iubire, ce faci?", simt o mînă masculină pe umărul meu.

"Cine?", rostesc întorcîndu-mă cu fața la el, pentru al putea vedea mai bine. Era un creț cu ochii verzi, bluza îi accentua abdomenul, şi mama ce abdomen, da drăguț băiatu, dar cam beat pentru gusturile mele.

"Mai confundat iubire. Uite iubita ta trebuie să fie undeva pe aici.", spun după care plec de lîngă el cît mai repede posibil, luînd în considerație shoturile de tekila, poate că eu eram perfect conştientă, dar piciorele mele, nu prea vroiau să mă asculte. Nu vreau sa mă leg cu oamenii beți, se va ține de mine, şi va trebui să îl duc acasă, şi cine ştie poate are şi soţie şi este una din aia geloasă.

Drace merg şi eu odată în club să mă distrez dar trebuie să dau de un beţiv care să-mi strice distracția, nu că tare m-a afectat el. Doar că nu am auzit niciodată pe cineva adresîndumise cu "iubire", într-o ipostază normală. Mi-aş dori să am pe cineva în brațele căruia m-aş putea refugia, dar nu-i de mine iubirea.
Încercam să merg cît de cît drept, dar ce, am eu parte de picioare ascultatoare? Nu. Iar toată lumea care se zbenguia şi se loveau în mine, nu-mi făcea deloc treaba mai uşoară.

Mă tot uitam după Liam, pentru ai spune că merg acasă, şi într-un sfîrşit l-am zărit într-o parte mai retrasă. Dar nu era singur, avea ca companie o roscată siliconată, mai aveau puțin şi şi-o trăgeau acolo. Doar imaginea asta îmi făcea scîrbă. Nu am înteles niciodată fetele care se culcau cu fiecare ieşit în cale. Mereu am văzut chestia asta ca o etapă într-o relație, o etapă prin care să-şi arate iubirea.

Mi-am îndreptat paşii afară din club, am luat un taxi, şi am pornit spre casă. În cincisprezece minute eram în fața casei, i-am plătit şoferului, şi am coborît din maşină. Am mers în voie pe alee, apoi am băgat cheia în broasca uşei, şi am răsucito de două ori.

Cînd eram mică mereu îmi era frică să deschid uşa, de frica că s-ar putea să dau de vreun hoț. Acum chiar nu-mi mai pasă. În casă era un întuneric bezna. Poate că cineva s-ar speria în locul meu şi ar căuta o sursă de lumină. Dar eu măsimt chiar în largul meu. Am urcat scarile şi am mers în întuneric pe hol pînă la camera mea. Abia cînd am ajuns în camera mea, am aprins lumina. Am mers la baie şi mi-am şters tot machiajul, şi mi-am periat dinţii. Apoi mi-am schimbat hainele, pentru nişte pijamale comode. Inainte de culcare îmi verific mail-ul chiar nu ştiu de ce fac asta.

Aveam un mesaj de la administrația şcolii:

"Domnişoară Davis vă rugăm să vă prezentați mîine la liceu. În caz contrar vom fi nevoiți să vă exmatriculăm pe motiv de prea multe apsențe. Vă înțelegem motivul, dar ați trecut de limita normală.

"Bagami-aş....", spun şi închid laptopul.

Mi-am privit ceasul digital de pe noptieră. Ora 12 AM. Super, cineva mîine va dormi la ore. Mi-am setat alarma, şi apoi m-am pus să dorm.

###############:
Salut. Acum sunt în autocar şi mă deplasez spre Bulgaria şi pentru a nu mă plictisi am scris acest capitol. Mai am de mers pînă dimineață ceea ce este o povară pentru mine.

Dacă găsiți vreo greşeală, îmi cer scuze dar nu este chiar uşor să scrii din autocar, cînd îți tremură telefonul.

Îl voi edita mîine, să sperăm că voi avea wifi în hotel. Iar dacă voi avea voi posta şi pentru "Frate sau iubit".