Death Life

11. Nu mergeti acolo

M A T T H I A S

"Omule, mai avem mult ca mi-a amortit curul ?!" intreaba Cole si se ridica sa mearga spre pilot.

De cateva ore suntem in avionul trimis de Ash. Eu ma las mai mult pe canapeaua de piele maroniu deschis si oftez.

Am lasat-o pe micuta blonda acolo, singura. Numai gandul ca orice psihopat ar putea sa o atinga ma enerveaza la culme. Gandul ca cineva ar putea sa o aiba inaintea mea imi trezeste toti demonii.

"Uraaa. Mai avem juma' de ora." ne anunta ca un copil Cole.

Toti rasuflam fericiti si ne intoarcem la treburile noastre. Ed sta de ceva timp pe laptop, analizeaza toate informatiile lui Ash ca sa ne puna in tema cu misiunea de diseara. Cole si Eath zici ca sunt niste plozi, mananca o punga de jeleuri mai rapid decat unii adevarati, iar Ray sta pe telefon de cand am plecat.

"Ray !!" il strig ca sa ii atrag atentia.

"Da, Kris." isi ridica privirea spre mine si eu ridic o spranceana amuzat spre el, din cazua numelui pronuntat de el.

"Matthias." se corecteaza rapid cand isi da seama de greseala facuta.

"Bruneta aia ti-a cam sucit mintile, nebunaticule." ranjesc spre el.

"Decat sa umblu din floare in floare mai bine asa." am marait la afirmatie lui referitoare la mine.

Ray si-a dat plictisit ochii peste cap si si-a continuat activitatea.

Dupa alte treizeci de minute avionul privat a lui Ash a aterizat in Miami.

**

"...deci asta este planul." incheie Ed dupa ce ne prezinta simplul plan pe care trebuie sa il urmam in seara asta.

Fleac, ce avem de facut in seara asta. Sau cum imi place mie sa o numesc, distractie cu copoii. Singurul lucru pe care trebuie sa il facem noi, este sa distragem atentia politistilor din oras, ca astfel camionul nostru sa poata trece prin oras fara sa fie observat. Destinatia este aeroportul. De acolo, armamentul va fi incarcat intr-un avion si jucariile vor fi duse la cumparayorul nostru.

Ash a fost acum doua zile si a discutat cu ei si a spus ca se rezolva transportul pe teritoriu nostru, insa atunci cand armele vor fi descarcate in aeroportul lor, noi nu ne mai atingem de nimic si plecam. La ora 12 o sa inceapa nebunia.

Dupa ce mi-am facut un dus, am coborat in garaj unde restul se pregateau.

"Iubito, unde mi-ai pus adidasii ?!" Cole tipa de la etaj.

"Eu am renuntat sa fac curat in casa asta de un an. Asa ca nu ma intereseaza unde iti pui tu sau baietii lucrurile, dragule." tipa bruneta de pe canapea. Cand a terminat de vorbit face un balon din guma ei de mestecat. Este singura fata din casa asta si ma mir cum nu a innebunit cu cinci baieti.

"Ce dracu' va ia atat ?!" striga Ed la noi. Sta in usa garajului cu mainile in san.

"Gata. Gata." striga si Cole cand coboara scarile.

"Bun. Mai avem 20 de minute si trebuie sa incepem." ne spune Ed si pornim spre usa.

Cole o prinde pe Emma de umeri si coboara spre garaj dupa Ed. Ray coboara odata cu mine, dar mascariciul de Eathan lipseste.

"Eathaaan !!" tip din garaj, iar restul se uita la mine crucis.

"Acum. Acum. Mancam, nebunule." alearga pe scari si se repede in masina lui. Bugatti-ul albastru e masina lui.