Death Life

15. Yachtul

O adolescenta normala in timpul weekendului sta si invata, sau citeste. Ori iese in club, merge la petreceri, iese in oras sau isi petrece timpul cu iubitul. Insa EU NU.

Eu nu sunt o adolescenta normala, desi uneori mi-as dori sa fiu una. Eu, spre deosebire de adolescentele normale ma plimb cu avionul de parca mi-ar face placere, plimbandu-ma de pe un continent pe altul.

Si al dracului zborul asta. Urasc sa calatoresc cu avionul. Adica ce naiba am in cap ?? Tarate sau nimic ?? Dumnezeule.

Zici ca nu mai gandesc. In urma cu cateva ore m-am aruncat de pe o stanca uriasa, de la 150 de metri inaltime. Si numai urechile mele stiu cate tipete au putut sa suporte pe timpul cazaturii. Si pe langa asta am zburat si cu avionul.

DIN NOU.

Saptamana asta am zburat mai mult cu avionul decat am zburat in viata mea. Si da, nu am zburat niciodata cu asa ceva. Si acum, ma aflu in Sydney, unde am ajuns cu un alt afurisit de avion. Deci nu mai pot. O sa mor daca ma mai urc vreodata intr-o nenorocire de genul asta.

Este duminica si tot ce pot face eu este sa adun informatii despre un alt nenorocit pe care trebuie sa il asasinez.

Mi-am inchiriat o masina si am plecat spre cladirea imensa in care locuieste Adam Lopy. Am ajuns in fata cladirii lui si am facut poze la orice credeam ca imi va fii folositor. I-am pozat uimitoarea piscina care iese din structura zgarie norului. Acest bloc este un paralelipiped urias, pus in picioare, insa singura chestie care atrage atentia este piscina lui, care, este exact la capatul paralelipipedului pe care o poti observa foarte usor de jos.

In mijlocul Sydney-ului se afla o cladire mare, de 58 de etaje. Adam Lopy are la ultimul etaj un penthouse. E un nenorocit de miliardar. Insa nu multa lume stie ca el si-a cladit averea pe baza traficului de fiinte umane, bazat pe minori si sclavie sexuala. Are o groaza de garzi de corp, care il urmaresc non-stop. Dar asta e cea mai mica problema.

Am mers spre o agentie de turism de unde mi-am cumparat o tura a orasului cu elicopterul. Asta este alta masura critica la care a trebuit sa decurg.

Vocea barbatului cu care ma aflu in elicopter trecea pe langa mine fara sa ascult ce avea de spus. Nu prea eram atenta la ce imi povestea el. Eram ocupata cu mentinearea luciditatii mele mintale, caci iar sunt la inaltime.

In apropierea zgarie norului in care locuieste Adam, mi-am scos aparatul. Cu aparatul meu performant am inceput sa fac iar poze la cladirea cu pricina.

Dupa mirificul tur cu elicopterul am vomitat in primul tufis cand am coborat. Apoi m-am dus in mica camera de hotel pe care am platit-o si am intrat in rolul de agenta profesionista.

Adam Lopy are o slabiciune imensa pentru piscina lui. Zilnic, la aceasi ora, el inoata in piscina. Are o rutina pe care o repeta zilnic. Lucrul asta l-am citit intr-o revista locala, care imi dadea cateva informatii interesante. La ora 7:30 cand soarele incepe sa apuna, el se arunca in apa innotand mai bine de jumatate de ora.

Peretii si podelele apartamentului urias sunt construite din beton de 90 de cm grosime. Fiecare usa este fabricata din otel nichel-crom de 15 cm. Are senzori biometrici practic imposibil de spart. E exact ca o fortareata in cer.

Daca ar trebui sa imi construiesc o casa mare, luxoasa si bine pazita, exact asa mi-as construi-o.

Dar nu despre asta e vorba acum.

Am coborat jos si, cum eram in centru, am mers la primul magazin luxos pe care l-am gasit. Mi-am cumparat de acolo un costum stilat. O camasa rosie cu nasturii negri, impreuna cu o pereche de pantaloni de stofa negri si o pereche de tocuri de un alb imaculat erau puse pe mine, o jumatate de ora mai tarziu.