Death Life

10. Plecarea

Starea mea s-a schimbat radical. Probabil asta mi-a afectat si trasaturile fetei caci Kris se uita la mine uimita de schimbarea mea brusca.

"S-sunt i-in-n av-av-avion." ma balbai eu speriata.

Incep sa respir rapid. Si sa ma panichez. Mainile imi tremura si simt ca nu mai am aer.

"Ajutor. Face atac de panica." tipa Kris semn ca s-a prins de starea mea.

Eu am devenit paralela cu lumea. Nu mai auzeam nimic. Si aer nu mai aveam destul ca sa imi implu plamanii si imi priveam mainile cu tremura tare. Am vazut cum in fata mea a aparut o femeie de varsta mijlocie care imi spunea ceva, dar eu nu auzeam nimic. Doar o vedeam. M-a luat de mainile care imi tremurau groaznic si m-a intins pe jos, intre scaune. Il vedeam si pe Matt care sta langa mine si ma tinea de mana. Kris era in partea cealalta si plangea.

Femeia aia mi-a pus un tub la gura. Ochii mei ii simteam grei si i-am inchis. Dar inainte sa cad intr-un somn adanca am simtit un aer care a ajuns la nasul si gura mea.

Brusc, am tras aer pe gura si m-am ridicat in fund. Toate sunetele am inceput sa le aud cu putere. M-au izbit ca un pumn in fata. Motorul avionului, agitatia provocata de toti cei care erau adunati injurul meu, sughiturile lui Kris si doctorita care ma intreba cum ma simt, ce am patit si alte chestii.

Mi-am dat chestia aia jos de la gura si i-am inmanat-o femeii. Ea s-a uitat la mine cu o sparnceana ridicata. Eu am inceput sa respir normal. Ma uitam la mainile mele cum nu mai tremura, iar aerul intra si iesea normal din plamanii mei. Pe spatele meu se plimba o mana mare si calda care ma linistea.

"Cum te simti ?!" o voce cald ma intreaba, imi ridic privirea spre femeia care m-a salvat.

"Acum bine. Multumesc." ii spun si ea imi zambeste.

"Ce te-a determinat sa ai acest atac de panica ?!" ma intreaba in timp ce pune mana pe coapsa mea.

"O chestie mai veche." ii raspund, iar ea aproba din cap si incepe sa isi stranga lucrurile. Mi-am intors privirea spre Kris care statea in bratele lui Ray, dar nu misca.

"Ce na-"

"A lesinat. Insa doctorita a zis ca ii trebuie doar odihna." imi raspunde Ray si o mangaie pe spate. Kris lesina cand e foarte speriata, eu lesin din cauza faptului ca sunt la inaltime, sau din cauza lipsei mele de calciu. Suntem niste prietene ciudate.

Eu zambesc si ma apropii de ei. O pup pe Kris pe frunte, apoi ma duc la locul meu.

Peste geamul din dreptul scaunului meu, este trasa o perdea de plastic. Ma asez pe scaun si imi strang picioarele la piept. Cu mana stanga imi tin picioarele, iar cu dreapta ma apropii de perdea.

O deschid usor si cand e sus imi inchid ochii. Trag adanc aer in piept si imi deschis incet ochii. In fata mea se intinde un peisaj minunat.

Cerul de la ora 2:30 este de un albastru deschis. Iar sub noi sunt nori albi. Imaginea asta este superba, tinand cont ca nu am mai vazut asa ceva pana acum. Cand ma uit in jos si vad pamant incep iar sa respir neregulat. Insa o mana mare pe spatele meu ma faca sa ma mai linistesc. Cand respiratia mea revine la normal imi intorc privirea spre posesorul mainii.

"Hei." imi zambeste cald.

"Heii." ii spun timida.

"Esti ok ?!" ma intreaba si in ochii lui citesc ingrijorarea.

"Da." ii zambesc.

Imi zambeste si el. Eu ma aplec si imi scot caietul de schite din ghiozdan, alaturi de o punga de chipsuri si un suc. Imi pun mancarea scoasa pe masuta care vine din scaunul din fata si imi deschid caietul la o pagina alba. Il asez intre genunchi si piept si imi desfac punga de chipsuri. Iau unul si il bag in gura. Imi indrept privirea spre Matt care se uita la mine.