Un Inger Venit Din Infern

Perspective diferite,dorinta comuna.

Aimee:
Dupa ce Apollon mi-a spus ceea ce simte si eu i-am aratat ca si eu tin la el ma simt mult mai bine.Am simtit asta decand l-am vazut.De aceea nu mi-a fost teama sa ma apropii de el.De aceea nu am incercat sa il fac bucatele,asa cum o sa se intample cu Demoon.
Acum el doarme invelit cu aripa dreapta,singura pe care o mai are.Probabil ca toate antrenamentele l-au obosit.Doarme pe partea stanga,cu nasul in perna si tot ce se aude sunt respiratiile noastre.Probabil ca asta inseamna sa dormi ca un inger.
Vad ca a inceput sa tremure.Cred ca ii este frig.Merg sa ii aduc patura pe care am facut-o din rochiile daruite de Stapanul Iaduli.Nu le-as purta niciodata.Nu cand stiu ca e doar o incercare de a ma convinge ca daca iau suflete voi avea totul.
Ajung la dulapul pe care l-am facut din lemnul Marii Mese la care Stapanul isi ia ultima masa din an;iau patura cu grija,iar apoi dau foc tuturor tablourilor cu el si cu celelante creaturi ale sale.Sincera sa fiu imi era scarba de ei.Si uneori,mi-e sila si de mine.Mi-e sila de faptul ca m-am nascut cu ajutorul lacrimilor lui.Oricum ar fi,peste cateva zile toata lumea de care oamenii doar banuiesc va deveni una si aceeasiFara conflicte,razbunari sau masacre.

Demoon:
-Stapane!
-Oh,Lucifer,ce pacat n-am facut?!
-Stapane,timpul mesei!
-Nu mananc!
-Dar,Intunecatule!
-Nici un "dar"!Eu sunt seful si faci cum zic eu!Inteles!?
-Cum spuneti,Domnule!Acum...voi pleca.
Calmeaza-te,Demoon,calm!7 zile si totul se va incheiaSimt cum puterea ei creste;daca nu a murit,de-acum incolo sigur nu o mai face.Totusi,ar fi bine sa vad cum mai este.
Ma duc in mijlocul camerei,fac o mica gaura prin care sa pot intra in Sala Mare,apoi il Vad pe Domnul Ingeras cum doarme pe un nor,acoperit cu o patura facuta din rochille printesei.Nemernicul!Dar acum lasa asta.Ea unde este?Ce!?A destramat Masa Mare ca sa isi faca un dulap de haine?!Sunt mandru de ea!Si incurand va fi a mea!Doar a mea!Si cand Raiul nu va mai exista,va fi Regina Infernului!Va fi Regina Universului si va conduce alaturi de mine!Se apropie!Si poarta o rochie neagra cu trena rosie.E cea pe care i-am dat-o aseara.E atat de frumoasa!Si,desi as fi in stare sa o privesc o viata intreaga,trebuie sa plec pana nu isi da seama ca sunt si eu aici.Noapte buna.

Apolon:
Cand m-am trezit,eram acoperit cu patura facuta de Aimee,care dormea vizavi de mine,plutind in aer,inconjurata de niste flacari mari si violet.Demonii vor indragi mereu flacarile.Dar ea nu e un demon.Ea este singura speranta a Lumii,caci Infernul devine tot mai puternic.Dar si eu sunt puternic!De aceea am putut sa-l fac pe Demoon sa puna mai intai aripile de inger si apoi lacrima sa.Daca facea invers,probabil ca trebuia sa mai indur cateva sute de ingamfate.La inceput am fost dur cu ea deoarece nu stiam cum se va comporta si nici daca Demoon ne urmareste;asa a fost pana acum.Eu le distrugeam deoarece voiau sa devina mai puternice cu ajutorul sentimentelor mele,iar el creea o alta la fiecare doi ani de om.Il urasc.Si urasc locul asta!Tot ce vreau este sa piara!Sa piara in chinuri!
O,nu,iar mi se inegreste aripa.E efectul furiei asupra ingerilor.Trebuie sa ma calmez pana Aimee nu se trezeste.Nu vreau sa ma vada asa.
-Apollon?
-Da?...
-De ce ai o pata neagra pe aripa?
-Este...vina...
-Vina...?
-Furiei.Asa actioneaza asupra noastra.
-Zau?Nu e prea avantajos pentru un camuflaj al sentimentelor.
-Stiu.
Atunci ea a venit la mine,m-a imbratisat si mi-a spus:
-Hai sa ne antrenam.Si terog,nu te mai invinovati;tu nu meriti titlul de monstru.El il merita!
Am reusit sa schitez un zambet pe fata,iar apoi am spus:
-Ai dreptate.Haide;iti voi arata cum sa ai o concentrare maxima.Vei avea mare nevoie de ea.