Fiica Lui Lucifer

~Capitolul 2~

Diana's story

Chiar dacă am stat ore în şir plângând, şi sfâşiindu- brațele aseară sângerânde iar acum mutilate de propri- am persoană.
Poate aseară nu mă dureau mâinile când îmi înecam durerea în durere , acum mă dor îngrozitor. Dar nu regret asta. Nu regret nimic din ceea ce mi- am făcut aeara că am făcut asta pentru el, pentru cel ce mi- a furat inima şi nu vrea să mi- o dea înapoi, pentru cel pe care îl iubesc, pentru cel care nu mă poate iubi în venci şi asta doare, pentru Ştefan, cel care îmi este prieten şi nimic mai mult chiar dacă vreau ca el să mă iubească cel puțin pe jumătate cât îl iubesc eu. Dar ştiu că asta nu se va întâmpla nici o data.

În ciuda faptelor petrecute aseară am reuşit să adorm printre lacrimi şi suspine. Dar am adormit nu mai ca să am acelaşi vis, din nou şi din nou. Aseară mi- a spus că ne vom vedea încurănd. Ce vrea să însemne asta? Oare acela este tatăl meu? Oare vrea să mă i-a la el. Sper că da căci aici nu mai suport durerea asta de aici.

Gata cu toate astea. Astăzi am şcoală şi trebuie să mă pregătesc pentru şcoală.

Mă duc la bae. Îmi fac un duş relaxant. Dar când picăturile de apă fierbinte se izbesc de mânile mele mutilate dea dreptul trag un țipăt înfundat. Doare, doare rău dar acum nu numai pe interior ci şi pe exterior. Atât fizic cât şi emoțional.

După ce termin duşul dea dreptul chinuitor, îmi înfăşor un prosop srâns de trupul meu firav. Ajunsă în cameră îmi iau lenjeria intimă pe mine. După îmi iau o pereche de blugi cu talie înaltă un tricou alb şi un hanorac vişiniu. Afară este destul de cald dar tot trebuie să îmi ascund brațele mutilate.

Mă duc jos la bucătătrie să mănânc ceva. Am o foame de lup
Deschid frigiderul şi văd că am destule ingrediente pentru un sandwici fabulos. După ce termin de pregătit sandwici- ul. Scot din frigider o sticlă de suc Timbarc de mere verzi, este sucul meu preferat.

După ce îmi iau micul de jun. Mă duc sus la mine în cameră să îmi fac gheozdanul şi să plec la şcoală. Mi- am făcut gheozdanul mă dau cu câteva pufuri de parfum şi mă duc jos. Îmi iau bani pentru gustările de la şcoală şi cheia ca să încui uşa şi să o deschui când vin. Îmi i- au teneşi vişinii ca şi hanoracul meu. Şi plec.

Ies pe uşă şi o încui. Simt două brațe care mă prind de umeri. Mă întorc şi văd că este Ştefan. Mai bine de atât nici că se putea.- gândesc eu sarcastic.

- Bună! Mă salută el.

- Bună. Îi răspund eu la salut. Evitând să îl privesc. Am pornit spre şcoală.

- Ce faci? Aceeaşi întrebare primită zilnic o primesc acum de la el.

- Bine, tu? Aceeaşi minciună ce le o spun zilnic tuturor iar acum i- o spun lui.

- Bine... Mă minte el. Se vede pe chipul său plin de durere.

- Mă minți. Spun eu sec. Fără a lăsa să se vadă vre' un sentiment.

- Şi tu mă minți. Spuse el cu tristețe- n ochii. El îşi coborâ ochii pe mâna mea. Observ că mâneca hanoracului meu este uşor ridicată lăsând la vedere tăieturile ce predomină pe brațele mele.

- De ce ai făcut asta? Mă întrebă el cu aceeaşi tristețe- n ochii săi gri spre verzi. Eu îmi trag mâneca hanoracului peste tăieturile mele. De ce ai făcut asta , Diana?

- Nu contează... spun eu încetişor.

- Diana te- i mutilat singură, eştii plină de tăieturi. Şi nu e contează. Diana cee cu tine în ultima vreme...? Nu te mai recunosc. Unde e fata veselă şi încrezătoare pe care o cunosc eu. Unde e Diana cea veche? Icneşte Ştefan.