Fiica Lui Lucifer

~Capitolul 8~

Diana's story

-- Pe bune?! Spun eu printre hohotele de râs.

-- Da pe rele?! Spune Andrei încercând să fie serios dar nu îi prea iese.

-- Deci mai explică- mi odată, cum ai putut să intri cu bicicleta în cocina de porci a vecinei bunicii tale de la țară? Îl întreb eu amuzată.

-- Păi ce să fac eu dacă rața aia s- a pus în fața bicicletei?! Spune el de această dată serios.

-- Păi puteai să nu intri in curtea vecinei bunicii tale, adică acum pe bune cum ai reușit? Îl întreb eu.

-- Prin gard. Spune el simplu.

-- Prin gard?! Exclam eu scuipând sucul. Ai întrat prin el sau te- ai teleportat.

-- Nici una nici alta, gardul era șubred și avea vr'o câteva scânduri rupte iar din cauza traectoriei am intrat prin acea poțiune de gard, o rață sau gâscă a apărut în fața mea, frâna am pus- o când roata mea era pe gâtul raței sau gâștii, iar bicicleta m- a propulsat direct în cocina porcilor. Iar eu eram ceva gen "Hello pigs". Spune el și râde.

-- Interesant, mi te imaginez în mâncarea porcilor. Spun eu.

-- Ar fii fost bine să pic în mâncare. Spune Andrei lăsând capul în jos. Dar tu, spune- mi ceva amuzar despre ce ai făcut tu.

-- Păi, eram pe stradă cu două prietene iar la poarta unei case erau niște mini- tufe de trandafiti albi. Eu am fost să iau un trandafir și am tras prea tare și am rupt toată mini- tufa. Iar câmd m- am dus la prietene una mă întreabă "Diana ai mai luat trandafirul?" iar eu îi răspund "Nope l- am pus la loc" cea laltă spune "Stai Diana, Irina te- a întrebat dacă ai luat trandafirul, tu ce ai pus la loc?" iar eu îi spun "A păi am tras umpim tare si am scos din rădăcină toată mini- tufa.". Povestesc eu *întâmplare adevărată*.

-- Ai tras "umpic" mai tare huh?! Spune Andrei printre hohotele de râs.

-- Da. Spun eu calmă în sorbind din sucul meu de mere verzi.

-- Aha, deci ai tras asa de"umpic" încât s- a rupt tufa. Spune el imitând ghilimelele în aer la cuvântul "umpic".

- Mini- tufă. Îl corectez eu. Și da umpic.

-- Ești nebună. Spune el trăgând suc Cola prin paiul său albastru.

-- Mersi. Spun eu. Dar să știu că nu sunt eu cea care întră cu bicicleta în lac crezând că o v- a spăla.

-- Aveam doisprezece ani, pentru numele lu', Dumnezeu. Spune el.

-- Într- un lac?! Pe bune într- un lac, să speli Bicicleta în lac?! Spun eu.

-- Okey gata cu asta, acum cred că ar trebui să plecăm se face târziu. Afirmă Andrei. Te pot conduce acasă?

-- Bine. Spun și mă ridic de pe banca pe care stăteam. Haide.

Andrei se ridică, și pornim spre casa mea. Ne- am oprit la un magazin din spte ieșirea parcului să ne luam o înghețată. Mi- am petrecut ziua cu Andrei, a fost chiar plăcut să îmi petrec timpl cu el.

Am râs, am glumit dar nu i- am putut să îi spun de ce plângeam prima oară când ne- am întâlnit, nu că nu aș avea încredere în el doar că nu i- am spus nici măcar Irinei care este cea mai bună prietenă a mea, apăi unui străin care l- am îtâlnit în parc. Dar Andrei m- a făcut să uit de Lucifer și de dorul pentru Ștefan.

-- Un dolar pentru gândurile tale? Mă întreabă el.

-- Nici pentru un milion. Spun eu chicotind.