Fiica Lui Lucifer

~Capitolul 13~

Diana's story

– Și cum crezi că aș putea reveni în corpul meu ? Îl întreb pe blondul ce se află lâmgă trupul meu jucându- se cu aparatele ce îmi țin trupul în viață. Hei, nu te mai juca cu alea mai am câteva ore bune până mor detot, nu vreau să mor chiar acum.

Andrei își dă ochii peste cap și se îndepărtează de lângă aparate și vine spre mine.

– Nu știu. Răspunse el simplu și ridică din umeri, fața sa este inexpresivă. Ai încercat să te concentrezi pe trupul tău și să te conectezi cu el. Fața mea se distorsioneză într- un întrebătoare. Mă simt ca un copil de doi ani care înumăratul i se pare ceva anormal și foarte greu dar defapt este foarte ușor și perfect normal. Off, afică îți prizi trupul de mână și să te gândești foarte intens la cum vrei să intri în corpul tău. Acum ai înțeles?

– Mhm. Răspund eu, îmi amintesc cum, acum trei zile am făcut asta și nu a mers dar poate trupul meu nu era pregătit să mă "primească".

– Ai încercat? Întreabă blondul trezimdu- mă din starea de visare în care mă aflam.

– Da. Răspund eu monosilabic.

– Și a mers? Mă întreabă dinnou blodul. Băiatul ăsta e blond și la creer? - gândesc eu.

– Da a mers perfect. Îi răspund eu sarcastică. Cum naiba să meargă dacă eu tot fantomă sunt.

– Mai știu eu o chestie dar nu cred că îți va plăcea. Îmi spuse blodul cu un ton serios dar avea și o urmă de amuzament în voce.
– Care? Îl între pe demonul blond.

– Să îți vinzi sufletul Diavolului. Spune el încercând să pară serios dar nu îi prea iese.

– În nici..hei, ești un nesuferit. Spun și apuc o pernă de pe canapea - am uitat să menționez dar pot atinge lucruri dar nu și persoane- și o arunc în el. Perna îl lovește în cap iar fața sa amuzată se distorsionează într- un uimită iar eu am pufnit într- un  râs haotic dar amuzat.

– Chiar nu mă puteam abține să nu spun asta. Spune demonul blond iar eu mă strâmb la el ca un copil de cinci ani.

– Ei bine nici eu nu mă puteam abține să nu îți dau cu perna în cap. Spun eu și zâmbesc la el. Auzi dacă Lucifer e atât de puternic iar eu sunt fiica lui de ce naiba nu mă vindecă sau ceva de genu' ?

– Crezi că nu vrea ? Spune Andrei iar eu dau din cap afirmativ. La naiba Diana, sigur că vrea doar eștii fiica lui, dar nu e Dumnezeu. Da, poate face enorm de multe lucruri ce oameni nu le pot face, dar să vindece pe cineva nu. Suferă enorm de mult când te vede aici, data trecută mai avea puțin și înebunea, a chinuit sute de suflete cum nici nu îți poți imagina în aceea lună blestemată. Continuă Andrei mai mult țipând. 

Îmi e extrem de greu să văd cum atâtea persone apropiate mie suferă. Nu nu îi pot vedea așa. De ce a trebuit să ies atunci la aceea plimbare blestemată. Dar dacă nu o făceam și nu intram în comă nu mai eram cu Ștefan. Există bine în rău așa cum există rău în bine. Aș da orice să revin la viața mea de dinaite de al cunoște pe Lucifer. Eram tocilara școlii, aveam prieteni -care toți au venit la mine la spital- eram îndrăgostită de un băiat în secret - de Ștefan -. De ce a trbuit Lucifer să apară în viața mea? Îmi era mai bine fără el. Dar totuși am nevoie de un tată. Rău cu rău dar mai rău fără rău.  Cum va fii viața mea de acum încolo dacă voi trăi? Lucifer va vrea să fiu Prințesa Infernului. Probabil că mă va pune să mă despart de Ștefan. Dar asta nu se va întâmpla.

Deodată Andrei îmi pune mâna pe umăr. Încep să fiu din ce în ce mai transparentă. Aparatele încep să bipăie. Linia unde mi se măsoara activitatea cardiacă este dreaptă.