Fiica Lui Lucifer

Capitolul 23

Cu toți întoarcem privim pe îngerul ce sta intr-un colt întunecat, cu capa neagra pe cap si aripile sale albe lasa-te la vedere. Veni spre mine cu pasi de parca ar calca pe aer. Aripile stralucitoare strase pe langa corpul sau din lumina pura frumos modelat se desfac. Aripile sale alb imaculat falfaie usor in mica adiere a vantului ce patrunde in spatiul inchis dintre blocuri unde ne aflam cu totii. Mihail ma privise cu superior iar o mica sclipire de ura pura se arata in ochii lui caprui linistitori pentru un moment dar dispare de parca nici nu ar fi fost. Imi drept spatele si imi ridic spatele in semn de superioritate fata de el. Ma privi drept in ochi in timp ce mergea parca calcand pe aer.

- Frate? Se auzi vocea dura a tatalui meu undeva in surdina.

- Da Lucifer eu sunt. Ii raspunse cu o voce calma dar totusi aroganta. Daca in privirea lui scateia o urma de ura in glasul sau se simte ura asa de intensa fata de tatal meu.

- Ce cauti aici? Il intreaba tata cu aceeasi voce grava, glaciala, fara sentimente.

- Am venit sa indrept o anomalie.

Imedit ce spuse asta isi intoarce la loc capul spre mine pentru cateva secunde iar eu inghit in sec din cauza fricii ce pusese stapanire pe mine. Eu sunt o anomalie.

- Tin sa te anunt ca nu exista nici o anomalie aici.

Spuse tata cu acelasi ton spre fratele sau ce isi intinse un zambet de invigator oe chip dar fata tatei ramane nechlintita. Nici o urma de sentiment.

- Aici sunt numai anomalii.

Spune ingerul si isi roti capul oprindu- si privirea pe Stefan si Andrei care se uitau inspaimantati spre noi, spre scena ce se derula in fata lor. Mai apoi spre fata blonda din coltul intunecat ce se chinuie sa ramana aici cu aceste "anomalii", ii aud bataile inimii si pulsul. Apoi isi opri privirea rece dar calmanta pe mine. Cea mai mare anomalie de aici. Ma privi ca pe un nimic, ca pe un gunoi. Ma privi de parca cu atat de multa sfidare,atat de multa superioritate asa multa aroganta in privirea calmanta a unui inger cu aripile albe ca unei lebede, ca a celei mai dratioase lebede, cu parul castaniu ce ii curge in valuri pe mantia neagra care nu lasa se vada ce se afla pe sub ea.

-Care ar fi acele anomalii frate?

Intreaba tata chiar daca stie deja raspunsul dar vrea sa il auda.

- Pentru inceput cei doi.

Isi intoarse iarasi privirea spre cei doi baieti.

- Noi?

Intreaba ei doi in cor uimiti.

- Un om ce a fost demon si un inger pe pamant.

Explica Mihail fara ai baga inseama pe cei doi baieti.

- Nu e adevarat! Ripostez eu.

- Ba da sunt anomalii.

Spune el privindui.

- Dar tu ce esti?

Il intreb.

- O puritate.

Spune el cu cea mai superioritate.

-Un inger arogant cu sclipiri diavolesti in ochii?

Il intreb.

- Taci copila stupida, tu nu stii nimic.

Spune el cuvinte fara sens. L- am lasat fara replica.

- Care a fost primul pacat?

Il intreb iar el se uita spre tata.

- Diana..

Se auzi vocea grava a tatalui meu.

- Nu stii cu cine te pui.