Fiica Lui Lucifer

~ Capitolul 3 ~

Orele au trecut ca pe nesimțite. Nu l- am prea văzut pe Ştefan. L- am văzut doar într- o pauză în care nu ne- am vorbit ci doar ne- am zâmbit.

Mă întreb oare nu sunt eu acea fată de care e îndrăgostit el? Dar sigur nu sunt. Altfel mi- ar fii spus. Sau nu?

Am ajuns acasa. Este deja ora şase după- amiază. Mă duc la bucătărie şi observ câ mama tot nu a venit acasa. Decid să o sun.

O sun. Telefonul sună de câteva ori şi mama răspunde.

- Alo mami? Spun eu uşor.

- Alo scumpo! Ce faci? Îmi raspunde şi mă întreabă mama în acelaşi timp.

- Bine mami tu ce faci. Spun eu cu o voce mieroasa.

- Bine. Tocmai voiam să te sun ca să îți spun că voi sta la mătuşa ta încă o săptămâna sar' putea chiar mai mult. Spune ea. Lacrimile dau sa iasă chiar când am mai mare nevoie de ea este plecata. Halal mamă.

- Bine mama. Papa. Spun eu sec lasând la o parte vocea mieroasă.
- Pa pa ai grijă de tine. Spune ea în timp ce îmi închide telefonu' chiar când vroiam sa îi răspund.

Niciodată nu am avut o relație bună cu mama mea. Între noi mereu au fost certuri pe ori şi ce motiv. Nu i- am putut spune niciodată secretele mele. Nu am putut plânge niciodată pe umărul său. Singura mea alinare era Irina şi mai era şi Ştefan uneori.

Mă duc să fac un duş. Picăturile fiebinți de apă se izbesc amenințător de pielea mea mereu rece şi foarte albă. Picăturile de apă nu mai îmi provoacă dureri infernale la contactul cu tăieturile mele ca de dimineață.

Îmi înfăşor un prosop în jurul meu şi mă duc în cameră. Îmi iau lenjeria intimă pe mine şi o rochiță lejeră neagră şi simplă. Mă duc jos la bucătărie să mănânc ceva. Dar nu îmi este prea foame aşa că mă mulțumesc cu un pahar de suc Timbarc.

Ce să fac? M- am plictisit groaznic. Vreau să mă uit la un film sau serial. Dar singură? Nu se poate. Teme? N- am. Plus că e Vineri.

O sun pe Irina să văd dacă vine ea să vedem un film sau serial.

- Alo Irina? Spun eu imediat ce îmi răspunde.

- Da Diana s- a întâmplat ceva? Mă întreabă ea.

- Nu doar că sunt singură acasa. Vii să vizionăm ceva? Întreb eu.

- Îmi pare rău nu pot veni... pa pa. Spune ea. Irina nu poate veni e ceva straniu.

- Okey P.. Nu apuc a- mi termina ideea că îmi îchide brusc. Ce o fi pățit fata asta? Azi la şcoală nu era aşa. În fine.

Renunț la ideea cu filmul şi vreau să citesc o carte. Mă duc în cameră şi îmi iau din biblioteca mea Harry Potter si prizonierul din Azkaban.

Citesc de câteva zeci de minute şi m- am cam plictisit. Somnul mă cuprinde uşor uşor. Pleoapele mi- s grele. Ele se aştern uşor peste ochii şi intru într- un somn adânc.

Mă trezesc într- un loc necunoscut mie. Mă simt ciudat aici. Vremea e frumoasă. Dintr- o parte vine un vânt foarte slab răcoros iar din partea cea laltă un vânt cald. Deparcă aş fi la granița dintre Infern şi Rai.

Un fâlfâit de aripi se auzi din partea Infernului mă întorc . Un bărbat înalt cu părul de abanos şi ochii albaştri. Dar nu era acel albastru calmant care te făcea să te topeşti. Era acel albastru electrizant care te putea ucide dintr- o singură privire. Avea pielea palidă . Avea aripi mari şi negre care îi ajungeau până în pământul acoperit de iarba fină.