Fiica Lui Lucifer

Capitolul 24

Nu. Nu. Nu e adevarat. Stefan nu a disparut. E doar un cosmar din care ma voi trezi.

Lacrimile imi curg rauri pe fata dar nu ma obosesc sa le sterg. E numai si numai vina mea. Viata mea gravita in jurul sau. Daca soarele meu s-a stins eu nu mai sunt.

Imi cobor privirea spre ochii sai albastri ce privesc intr-un punct fix. Are privirea plina de durere. Oare cum voi trai eu fara acesti ochii albastri? Acesti ochii albastri de care m-am indragostit. Doamne ce dor imi va fi de acesti ochii albastri care ii iubesc. Imi va fi dor de el. De Stefan.

Stefan. Doar un simplu nume. Dar cu acest simplu nume am dansat cu iubirea. Acest baiat mi-a aratat iubirea. Cu el am trait o iubire ce trecea de liniile infinitului si depaseste infinitatea universului. O iubire ce depaseste lejer limitile normalului. O iubire ce te consuma dar tot odata iti dadea pofta sa traiesti.O iubire ce rar iti e dat sa intalnesti dar aproape imposibil de simtit.

Dar eu am simtit aceeasta iubire alaturi de el. De cel ce mi-a aratat ca nu poti aprecia iubirea fara durere. Nu poti vedea rasaritul fara a fi existat un apus. Nu poti vedea lumina daca nu vii din intuneric.

Imi asez mana pe fata sa. Imi va fi dor de el... de saruturile sale firave dar totusi patimase ce ma duceau pana la luna si inapoi... de vocea sa putin ragusita din cauza tigarilor.. de gustul de tutun dulce si menta al buzelor sale trandafirii.. de atingerile sale.

Viata fara el e un iad.

Imi sterg lacrimile si ma ridic in picioare. Picioarele imi tremurau. Tot corpul imi tremura. Nimeni nu spuse nimic dar ma priveau tristi inafara de Mihail. Acesta ma privi cu superioritatea castigului. Il fulger cu privirea.

Ma indrept spre Andreea. Nu mai respira. Bataile inimii erau inexistente. Pulsul nu mai era. Andrei ma privi.

- E moarta.

Ii spun acestuia. Pe fata sa se citea durere. Stiu durerea pe care o simtea. O stiu foarte bine.

Andrei veni spre noi. Se aseza langa fata blonda. Langa trupul ei. Andrei a primit ce a meritat.

Il trag de langa ea si cu o forta inumana il arunc de celalalt zid acesta izbindu-se de el. Ma duc langa el. Il ridic si il tin lipit de acesta.

- Diana?

Ma intreaba acesta.

- E vina ta.

Ii spun eu.

Imi infing mana in pieptul acestuia. Inainte sa ii scot inima. Ii soptesc.

- Te vei duce in Iad langa iubita ta.
 
- Multumesc.

Imi soptise.

Imi scot mana. Dar nu goala. Ii scot inima demonului cu nume de sfant. Acesta plina de sange inca pulsa. Ma indrept dinnou spre Andreea si ii "fur" si ei inima morta.

- Dina de ce ai facut asta?

Ma intreaba tata.

- Inimile lor vor fi una langa alta pentru totdeauna. La capatul morminteleor acestora ingropate.

Ii raspund.

Ma intorc pre Mihail datr acesta plecase.

- Il vom gasi si ii pei infige acel pumnal in inima. Nu iti face griji.

Imi spune tata.

Nu voi avea liniste pana nu voi face asta.

**doua luni mai tarziu**

 Stefan?
 
Intreb auzindu-i frumoasa voce frumoasa si ragusita de la tigarile ce îi mistuiau plamani in fiecare zi, cu fiecare fum tras.

- Eu sunt iubito.