Privilegiul Iubirii

Explozii între noi

Ca o mătase irezistibil de catifelată o briză risipeşte gingaşele firişoare de nisip peste trupurile fierbinți.
Iar acum trupurile poleite de o dorință arzătoare se apropiau...râvneau unul la altul.
Ca o grațioasă lebădă îmi atingea corpul, mâinile acestuia se desfătau candid din dulcea savoare a trupului meu.
Cu cât atingerea era mai lentă, aceasta devenea ucigătoare...îl doream..acum,aici..o veşnicie.
Sărutându-mi gâtul simțeam cum mii de ace îmi impulsionează fiecare muşchi,fiecare nerv.
Cu mâna-mi doritoare o cuprind pe-a lui şi o pun pe înfloritoarele gheme trandafirii, cu buzele voluptoase îmi suge seducător un sân,mâna acestuia se îndrepta dornică spre coapse,cu două degete mi le desparte, ajungând la rodul feminității mele,mi-l dezmiardă cuprins de dorințele arzătoare, încet, tandru,uitându-se în ochii mei.Iar când goliciune îmi era îmbătată de atâta dorință mă pătrunde timid la început nefăcând mişcări rapide,însă treptat lăsându-se cuprins în transă devine mai puternic, mai brutal, durerea era îmbinată în abisurile plăcerii, încât nici nu se distingea.
După clipe îndelungate de plăcere amândoi ajungem la satisfacere.
-Ar trebui să intrăm în casă,îi spun cu trupul îmbujorat
-Da, haide să mergem.
Şi ridicându-mă cu brațele lui puternice mă conduce în casă.
Dormitorul decorat atât de elegant ne aştepta, atât mobilierul cât şi decorațiile erau pe placul meu, Ilan ca un elev conştincios îmi ascultase toate preferințele.
Patul ca un mic norişor pufos urma să ne găzduiască nopți de neuitat.
Orele rămase le-am petrecut odihnindu-ne.
Dimineața ne-am grăbit să ajungem acasă, eu începeam şcoala, iar el trebuia să meargă la job. Ilan m-a lăsat acasă, stabilind că vom vorbi după ce termin orele, am intrat în casă destul de lejer ştiind că mama era plecată, mi-am făcut un duş şi m-am îmbrăcat, mi-am ales o salopetă mulată şi nişte botine, părul mi l-am ondulat puțin. În 10 minute am ajuns la şcoală, am încercat să intru cât mai subtil, deoarece ora începuse. Din câte observam structura clasei se modificase, noi colegi apăruseră.
Încercând să nu deranjez ora m-am aşezat în ultima bancă, orele au trecut rapid, am încercat să fiu cât mai atentă, deşi gândurile îmi zburau la Ilan, la toată iubirea pe care o purtam.
După ore am mers acasă, am luat prânzul, m-am aşezat în pat si l-am sunat pe Ilan. Am stabilit a ne vedea peste 2 ore la el, mama era plecată pentru o săptămână în delegație aşa că nu trebuia să-i mai cer permisiunea.
Aşa că m-am dus să fac baie, am stat destul de mult, acest lucru mă relaxa cel mai bine, cu pielea de culoarea piersicii cu un prosop în jurul meu am ieşit fredonând o melodie, mi-am pus deoparte prosopul, mi-am uscat părul şi m-am dat cu o cremă, aceasta avea mireasma unei culturi întregi de rodii.
-Dar cu ce să mă îmbrac?
Am deschis dulapul şi în final mi-am ales o rochie neagră, scurtă cu un decolteu adânc, o pereche de pantofi roşii, iar părul l-am prins într-un coc lejer, lăsând la iveală nişte fire rebele.
Ilan a venit la ora stabilită, deşi eu mă îmbrăcasem mai elegant pentru al surprinde, se pare că el mi-a luat-o înainte. Cu acel corp sculptat şi cu fața de o delicatețe mai rar întâlnită, acesta se îmbrăcase într-un costum destul de elegant, albastru şi cu un papion roşu.
Atunci când privirile ni s-au întâlnit am izbucnit în râs:
-Se pare că noi nu prea reuşim să nu ne potrivim.
Îmi spune chicotind.
-Aşa este.
-Deci..domnița mea, dacă tot avem ținuta adecvată haide să ieşim la o cină în oraş.
Îmi sugeră el.
-Dragul meu, domnița din fața ta în această seară îşi doreşte să se delecteze privindu-te non-stop, să-ți simtă fiecare respirație în deaproape , fără ca cineva să-şi ațintească ochii asupra noastră.
Cu ochii mari şi negrii şi cu zâmbetul pe buze se apropie de mine, îmi mângâie atent fața şi cu o căldură ne mai întâlnită îmi spuse:
-Eşte atât de drăgălaşă..în această seară vom fi doar noi doi, nimeni nu ne va privi iubirea nemărginită.
Iar acum privirile ni se întâlniseră din nou...afundându-ne în dansul dulcei seducții.
Am ales în cele din urmă să mergem tot la el acasă, oricum eram curioasă să văd unde locuieşte, doream să-i văd amintirile.
Deşi noi am încercat să ne cunoaştem cât mai bine, eu nu ştiam prea multe despre familia lui, decât faptul că locuia singur, părinții plecați din țarā, iar el moştenise o avere considerabilă de la bunici.
După puțin timp am ajuns la Ilan, în zona aceea nu prea erau case, ne-am oprit la o poartă imensă din fier, după acesta a deschiso şi am intrat cu masina am mai merg câteva sute de metri buni pentru a ajunge la casa propriu zisă, în drum spre casă am admirat peisajul noctur, care era mirific, atâtea specii de flori, atâtea statui, fântâni, totul era superb.
Casă era una mare, impunătoare, cu ferestre mari, vopsită într-un vişiniu putred, însă aveam sentimentul că-i lipseşte ceva, am încercat să-mi dau seama, însă Ilan mă întrerupse:
-Aylin, iubito haide intră înauntru
-Sigur.
Totul era de o eleganță deosebită, însă nu exagerată, atâtea tablouri, picturi, trofee. Atâtea amintiri legate de familia Altan, Ilan Altan.
Cu brațele lui nestăvilit de puternice îmi cuprinse mijlocul, iar cu suava-i respirație îmi şoptii seducător:
-Rămâi câteva secunde aici, trebuie să pregătesc ceva, o să merite!
Ca un copil ascultator am dat aprobator din cap.
Timp în care Ilan a lipsit m-am uitat mai detaliat la tablouri, ele sunt una din slăbiciunile mele, un tablou mi-a atras atenția, probabil cromatica, tot atunci am observat o scară voluminoasă care ducea la etajele următoarele.
Ilan reveni.
-Gata iubito, vino!
Luându-mă delicat de mână mă conduse la etaj, acolo intrând într-o cameră Ilan pregătise cina, totul era într-o atmosferă romantică, lumânările pâlpâiau de extaz în fața noastră, după ce am servit puțin din fiecare, Ilan desfăcu o sticlă de vin roşu, sorbind puțin din el îmi ridic privirea spre el.
Da ştiu m-am îndrăgostit nebuneşte de el, dar el avea ceva special, nu numai trăsăturile perfecte ale acestui bărbat îmi făcea ca fiecare venă să pulseze frenetic..aura lui era ca o rază de soare în întunericul veşnic.
Cu paharul în mână mă întind pe patul moale, privirile lui ca nişte săgeți îmi străpungeau corpul.
El era bărbatul care îmi făcea inocentul trupul să tremure de plăcere.
Apropiindu-se de mine îi încredințez paharul, acesta sorbind cu patos din el, o picătură i se prelinge pe buzele rozalii, punându-se în genunchi în fața mea îşi înlănțuieşte mâinile în jurul gâtului trăgându-mă uşor spre el îşi lipeşte buzele de petalele-mi timorate, limba lui îmi invada gura, dansul era unul demențial, plin de pasiune, şi în acelaşi timp de mister. Uşor se ridică, îmi dă jos pantofii şi începe să-mi sărute picioarele, muşchii mi se încordau, buzele i se topeau la contactul cu arşița ce se răspândise asupra întregii pieli, valul de sărutări urca tot mai sus, coapsele gemeau de plăcere,iar miezul feminității mele îl aştepta doritor, cu mişcări circulare cuprindea voluptos aripile micuțului fluturaş, nişte gemete înfundate îmi părăseau gura.
Cu o mişcare nesigură îi ating umărul, acesta mă priveşte, pe față mi se citea neliniştea noii senzații.
Însă continuă, uşor spatele mi se arcui, plăcerea îmi năvălea trupului, mintea...în cele din urmă îmi îndepărtă rochia, jucăuş îmi masa sânii. Îl doream mai mult ca oricând, doream acel drog care îmi va da sevrajul mult aşteptat. Cu micile mâini îi îndepărtez hainele, iar acum se plimbau vrăjite pe pieptul impunător, ne mai lungind agonia îl trag spre mine simțindu-i bărbăția mă cutremur toată, mâinile mele acum se aflau în părul des şi strălucitor, răvăşitor mă penetrează cu mişcări rapide, gemete de plăcere se auzeau asurzitor în întreaga cameră.
Am fost nişte ore pline de iubire, senzualitate, devotament şi dăruire.
Iar acum stăteam amândoi în patul imens privindu-ne cu atâta dragoste, încă nu puteam să-i recunosc minții mele nesigure faptul că este cu adevărat al meu, că mă iubeşte, însă puteam să o asigur că tot ce s-a întâmplat a fost real, aceste luni din viața mea alături de el au fost pline de extaz.
Puțin ruşinată de faptul că-mi privea atât de atent trupul dezgolit mă ridic din pat şi observ o cămaşă pusă pe un spătar.
-Pot lua cămaşa asta pe mine?
-Sigur iubire tot ce se află în această casă îți aparține, îmi spune cu zâmbetul pe buze rozalii.
Dintr-un material foarte fin de culoarea pielii, o îmbrac răvăşită şi îmi închei câțiva nasturi, părul acum părea o caricatură aşa că mi l-am desfăcut.
Ilan îşi luase şi el o pereche de pantaloni scurți.
Cu o căldură inimaginabilă în suflet mă aşez lângă el, îl privesc cu duioşie şi încep să-i mângâi bărbia proaspăt rasă.
-Iubitule niciodată nu mi-ai povestit despre familia ta.
-Da..aşa este, îmi răspunde abătut
-Dacă nu doreşti să abordezi acest subiect nu este nicio problemă.
-Ba da, îmi doresc să-mi cunoşti tot trecutul, toate amintirile. Vino.
Şi rafinat îmi cuprinde mâna şi mă conduce prin casa imensă.
-Casa aceasta a fost făcută de bunicul meu Ozan, el a provenit dintr-o familie bogată aşa că nu i-a fost dificil să o construiască pe aceasta şi multe altele, dar eu am preferat să locuiesc aici, deoarece toată copilăria mea mi-am petrecut-o aici. Bunici mei erau nişte ființe capabile de o iubire radiantă, bunica mea, Hürrem, şi-a dorit să aibă o casă plină de copiii, deoarece considera că ei reprezintă speranța unei vieți împlinite, ea a fost foarte dezamăgită că a putut de naştere unui singur băiat, pe care l-a crescut cum a putut mai bine, el era pe primul loc în viața ei. A fost atât de fericită după ce la scurt timp după nunta tatei, mama a rămas însărcinată, toată copilăria mea am fost înconjurat de o dragoste, cum puțin vezi. Din păcate ei au murit de ani buni, iar tot ce au agonisit în viață mi-am lăsat mie, părinții mei din cauza muncii au fost nevoiți să plece din țară întorcându-se în Turcia, iar eu am rămas aici, iar de un an de zile stau singur. Iar în privința relațiilor, am mai vorbit cu fete, mi-a plăcut destul de mult de câteva, dar nu s-a concretizat într-o relație, dar pot să te asigur că le-am oferit respectul cuvenit.
-Uu..nu mă aşteptam să îmi spui atât de multe. Îi spun sărutându-i un obraz
-Nu vreau să existe vreo urmă de îndoială în sufletul tău. Nu aş vrea să regreți vreodată tot ce s-a întâmplat între noi.
-Dar nici nu aş avea cum să o fac, te iubesc nespus de mult.
Cu pielea fragilă mă apropii de pieptul său şi îl strâng tare.
Plimbându-ne prin casă şi povestindu-mi diverse întâmplări din copilărie, mă opresc din nou la acel tablou.
-Îți place, mă întreabă mângâindu-mi umărul.
-Da, are ceva aparte, spre deosebire de celelalte, uită-te numai la cromatică, aceste culori nici nu le poți definii a fi roşu, verde sau negru este o paletă de culori deosebită.
În tabloul respectiv era pictată o femeie fermecătoare cu nişte ochii albastri de o intensitate nebănuită şi cu nişte buze proporționate perfect sângerii, tot cadrul fiind umbrit de părul negru ca abanosul, acesta prelungindu-se în mai multe cărării, fiecare aducând la rând fericiri sau tristeţi.
-Acest tablou a fost pictat de bunica mea
-Este de o frumusețe răpitoare
-Da, chiar a fost talentată
-Imi este foame ..rău., îi spun pe o voce de copil răsfățat
-Păi ce mai aştepți bucătăria este la parter, şi mă sărutā părinteşte pe frunte.
Atunci am plecat, şi în cămaşa bārbătească am început să fug pe scări spre bucătărie.
-Să ştii că îți las câteva secunde avantaj, dar te prind.
Îmi spune cu voce tare de la etaj, râzând copios.
Ajungând în bucătărie, deschid frigiderul şi îmi aleg câteva mâncăruri reci şi un sirop, le înşir toate pe masă şi încep să mănânc cu poftă.
Ilan mă privea cu atâta iubire, băgându-si capul de după uşă.
-Porcuşorul meu, râzând cu gura până la urechi
-Hei nu e corect să râzi de un om flămâmd, îi spun încruntată rontâind o bucată de caşcaval
-Dacă mai râzi mult nu mai primeşti mâncare.
Şi mă apuc să strâng mâncarea
-Heii!..îmi este şi mie foame
-Da, poate chiar îți este, dar trebuia să te gândeşte mai bine când ai început să te amuzi pe seama mea.
-Iubito..
Rapid vine lângă mine şi îmi mângâie părul bălai.
-Indiferent în ce ipostază te-ai afla eu am să te îndrăgesc mereu, din ce în ce mai mult, chiar erai o drăgălaşă cum te înfruptai din mâncare.
Of..Doamne cât te iubesc!
Şi cu sărutări fierbinți îmi acoperă mâinile.
-Bine, te iert, îi spun chicotind
-Haide domnule Altan masa este servită, îi spun cu o față comică
-Mulțumesc gogoşico!, şi îmi sărută respectuos mâna
După ce am mâncat am făcut un duş rece, pentru a mă revigora si ținându-ne strâns în brațe am adormit.
Am adormit gândindu-mă la iubirea care îmi stăpânea viața. Acum sunt la mâna ei, iar eu ca o mică cerşetoare îi cer îndurare, pentru că eram mai conştientă ca oricând de faptul că nu aş putea suporta ca Ilan să mă rănească, pământul mi-ar fugi de sub picioare, iar eu aş plutii în abisurile ascunse, întunecate şi pline de durere.

---------------------------------------------------------
Până acum nu am scris nimic, dar chiar am nevoie de părerea voastră. Cum vi se pare?Unde considerați că am greşit? Aştept părerile voastre.