Privilegiul Iubirii

Iubirea arsă

Dimineața m-am trezit zăpăcită,cu părul ciufulit şi cu acea cămaşă închisă doar la un nasture,îmi scot leneşă picioarele de sub pătură, mă dau jos, mă duc la baie fac un duş rece şi mă trântesc peste Ilan, care dormea profund. Cu săruturi fierbinți îi sărut pielea încinsă, acesta izbutind să deschidă leneş ochii strălucitori, afişând un zâmbet larg.
-

Bună dimineața, îmi spune acesta greoi.
-Bună dimineața şi ție iubitule, muscându-l tactil de lobul urechii
-Haide leneşule ridicăte din pat!
-Mai lasă-mă doar 5 minute, îmi spune închizându-şi ochii
-Of..bine, dar doar atât, şi îmi lipesc obrazul de spatele lui.
După ce au trecut respectivele minute s-a trezit şi Ilan, a făcut deasemenea un duş, m-a invitat să fac împreună cu el, dar l-am refuzat spunându-i că am făcut puțin mai devreme, iar acesta a intrat în baie cu o faţă de cățeluş plouat.
Peste 20 de minute Ilan iese din baie acoperit doar de un prosop minuscul, părul rebel şi orbitor de negru îi atârna pe frunte, scurgându-se din când în când câte o picătură de apă, cu un zâmbet larg se îndreaptă spre mine, era irezistibil de atrăgător.
Buzele acestuia aveau un gust izbitor de asemănător caramelului, atunci când mă săruta tot corpul îmi tremura de plăcere, pântecele îmi era invadat de mii şi mii de fluturi jucăuşi, cele două roze înfloreau instant, iar micile fire de păr aproape invizibile se zburleau.
Cu un zâmbet mişelesc în colțul gurii îi fac semn să vină spre mine, cu degetele fine îi trag prosopul de pe el, acesta rămânând golaş în fața mea, îl trag peste mine şi acesta îmi străpunge cu sărutări arzătoare tot corpul, fără să realizez deja cămaşa dispăruse, iar noi urmam să ne contopim trupurile. Cu mişcări rapide de dute vino îmi pătrunde feminitatea. Gemetele înfundate răsunau de zor în întreaga cameră, după ce ne-am înfruptat reciproc, acum stăteam unul lângă celălat ținându-ne strâns de mână.
-Nu aş putea trăi fără tine...îi spun cu o voce timorată
-Nici eu şi nu aş face nimic din ce-ar putea să te rănească, şi mă sărută protector pe frunte.
După ne-am afundat în gânduri pe acel pat pufos îi spun alarmată
-Iubitule!..îmi este foame, aa şi după aceea trebuie să mă duc la şcoală
-Sigur iubita mea! Punându-mi mâna pe fundul obraznic
Ca arsă sar din pat îmi iau papucii în picioare şi mă îndrept spre bucătărie, acolo deschizând uşa frigiderului rămân câteva secunde gânditoare, aleg în cele din urmă cam tot ce era pe acolo şi un suc de vişine.
Mă pun pofticioasă la masă şi încep să mănânc, după câteva minute apare şi Ilan schimbat, acesta era îmbrăcat într-o pereche de jeans de culoare neagră, nişte teneşi de aceeaşi culoare şi un tricou mulat alb care îi scotea în evidentă abdomenul lucrat.
-Iubitule vino să mănânci şi tu! Îi spun cu o sclipire în ochi.
După ce am mâncat şi am sorbit puțin din sucul respectiv, Ilan m-a dus acasa unde m-a aşteptat să mă schimb şi să îmi iau cărțile.
După un sărut interminabil pentru persoanele din jurul nostru am stabilit că ne vom vedea seara la un local din apropiere.
Orele au decurs destul de bine, mi-am dat toată silința să fiu atentă pentru a-mi fi mult mai uşor să învăt, chiar îmi plăcea să acumulez noi informații, după ce am terminat orele, am mers acasă am făcut un duş şi mi-am luat nişte haine lejere o pereche de pantaloni de trening şi o bustieră verde, după ce am mâncat puțin şi am învățat, am decis să mă odihnesc o oră pentru ca mai apoi să mă pregătesc să ies.
A fost cel mai dulce şi cel mai odihnitor somn. Cu zâmbetul pe buzele cărnoase imi deschid ochii plini de energie şi fulgerător mă ridic din patul spațios.
Glasul meu se auzea în toată casa, niciodată nu fusesem mai fericită ca acum, îmi doream doar ca Ilan să fie lângă mine, să-i pot şopti tandru"Te iubesc", acum sunt sigură nu m-ar rănii niciodată, inima mea mă îndrumă să-l iubesc necondiționat.
Cu paşi repezi mă pregătesc pentru a ieşi, m-am machiat destul de natural, părul mi l-am ondulat puțin şi m-am îmbrăcat într-o rochie albă transparentă şi cu un decolteu adânc alături de o pereche de sandale de un crem superb.
Deşi Ilan insistase să vină pentru a mă lua, am refuzat, chiar îmi doream să simt briza tomnatică care se năpustea asupra feței mele. Cu paşi mărunți, dar apăsați m-am îndreptat spre local, Ilan îi spusese că a rezervat prima masă la o terasă superbă.
-Într-un minut voi ajunge, îmi spun bucuroasă.
Doream să-i mărturisesc atâtea lucruri..mii de sentimente îmi învăluiau sufletul.
Chiar era o terasă superbă, atâtea aranjamente florale, nişte candelabre
în stil rustic, cu mişcări îndrăznețe păşesc spre intrare.
Ochiul îmi este inundat de apele reci, ce mi se scurg pe obazul fardat. Simțeam cum fiecare clipă de fericire pe care am trăit-o alături de el nu a existat, mă simțeam o străină în fața unui cuplu solid.
Cu părul roşu ca flăcările ce domnesc în iadul infinit o femei cu forme pline îl săruta cu patos.
Eram dezgustată de toate minciunile lui, nu fusesem decât o fată prostuță şi naivă în fața acestuia. Ea avea tot ce mie îmi lipsea forme accentuate, buze senzuale..era atât de seducătoare, parcă deja nu-l mai învinovățeam pentru faptul că nu m-a ales doar pe mine. Fără să-mi dau seama lacrimile îmi inundau fața, pieptul, machiajul acum era distrus..simțeam cum fiecare venă plânge alături de mine, muşcându-mi haotic buza, mă întorc cu spatele şi încep să fug în neştire, niciodată nu mă simțisem mai umilită ca în acest moment persoana în care am avut încredere m-a trădat cu nonşalanță, poate ea era cea înşelată..Of nu mai înțeleg nimic...
Simțeam cum tristețea îmi acapara sufletul, mă simțeam plină de amărăciune..deşi corpul îmi arăta semne că a obosit, eu mă împotriveam,mi-am aruncat sandalele cu toc şi am continuat, mintea şi sufletul nu puteau să accepte faptul că el nu mă iubeşte, ci doar m-a folosit, eu chiar fusesem o distracție pentru el?
Intr-un final am ajuns la o piscină, aceasta era închisă, nici acum nu-mi pot explica reacția nebunească, aveam senzația că ochii îmi ard de atâta plâns, membrele îmi tremurau, o durere sfâşietoare îmi asaltase capul micuț..nu mai eram eu.
Ştergându-mi încurajator pentru o clipă ochii, s-ar gardul piscinei, nu-mi păsa dacă erau paznici sau altceva, ca un robot lipsit de sentimente mă apropii de apă, arunc rochia peste gard şi sar în apa rece. Simțeam cum încerca să-mi răcească corpul fierbinte, ore întregi am plutit în această apă, speram că ea îmi va alunga atât tristețea cât şi amintirile cu el..iar acum deasupra lunei mărețe stăteam aproape goală pe marginea piscinei, îmi simțeam corpul amorțit de atâta durere.
Nişte mâini îmi ating timid umărul, speriată deschid ochii, soarele trebuia să apară pe nemărginitul cer, un băiat destul de bronzat cu ochi căprui şi cu părul creț se uita îngrijorat la mine.
Fără să-mi poată spune ceva fuge, aduce un prosop şi mi-l pune peste mine. Ruşinată mi-l înfăşor peste bust, încercam să găsesc o explicație, dar nu vroiam să-l mint.
Cu un mic zâmbet îmi spune prietenos:
-Te simți bine? Şi îmi întinde mână pentru a mă ridica, grijuliu mă conduce la un scaun
-Chiar nu pot să-ți dau o explicație pentru a justifica ce caut aici aşa, şi cu sufletul distrus îmi îndrep privirea în jos
-Stai liniştită, nici nu trebuie să-mi dai vreo explicație, stai să caut ceva să te îmbraci.
După câteva minute vine cu o pereche de pantaloni de trening scurți şi un tricou
-Poftim..sunt ale surorii mele, lucrează şi ea aici..nu am găsit altceva
-Stai liniştit, mulțumesc, şi încerc să schițez un zâmbet
Întorcându-şi privirea îmi dă timp pentru a mă îmbrăca.
-Haide să mănânci ceva..nu pari prea bine
-O..nu mulțumesc, ai făcut deja prea multe pentru mine.
Între timp mă uit după geantă, dar apoi îmi dau seama că am pierduto de mult până a ajunge aici
-Pot să te mai rog ceva..îi spun stânjenită
-Sigur, spune-mi
-Mi-am pierdut telefonul aş fi recunoscătoare dacă mi-ai putea chema un taxi..
-Pot să-l chem, dar..dacă vrei te pot duce eu..oricum mai durează până trebuie să deschid
-Da, mulțumesc!oricum nu am încălțăminte şi încep să râd
-Da aşa este.
In15 minute am ajuns în fața casei
-Cum te-aş putea răsplătii pentru tot ce ai făcut?
-Te aştept oricând la piscină, să bem un suc..având în vedere faptul că lucrez în fiecare zi, îmi spune cu părul lui gălbui
-Atunci aşa rămâne, muțumesc încă odată.
Bun, acum am ajuns acasă, bine că nu obişnuiesc să încui uşa, când am intrat în casă telefonul suna de zor, era mama.
-Alo!
-Da mama.
-Aylin ai pățit ceva..te-am sunat toată dimineața dar nu ai răspuns, aşa că m-am gândit să te sun pe fix
-A..nu mamă stai liniştită, aseară când am ieşit cu Ilan mi-am pierdut telefonul..
-Atunci îți voi trimite bani să-ți iei altul
-Ar fi minunat, te iubesc şi îmi este dor de tine.
-Şi îmi pare rău că nu pot veni astăzi, ştii prea bine cum este programul meu, niciodată fix, dar promit că am să mă revanşez
-Bine mami am să te aştept, încerc să-i spun cu entuziasm.
După ce închid telefonul, încep să primesc numărul apelurilor pierdute 765 de apeluri de la Ilan.
-Hmm..la ce s-o fi deranjat să mă sune după tot ce mi-a făcut..?
Încercând să nu mă mai gândesc la tot ce mi s-a întâmplat am făcut o baie îndelungată, însă fâşii de animtiri mi se strecurau în minte.
Infăşurată doar într-un prosop destul de mare am ieşit din baie, acum vroiam doar să dorm..să uit de El.
Insă nişte lovituri puternice în uşă mă fac să tresar.
-Aylin deschide iubito!!!
-Pleacă! Încep să țip
-Dar ce s-a întâmplat aseară nu ai mai venit,la telefon nu răspunzi, dacă nu vrei să mă mai vezi înțeleg, dar nu plec de aici până nu deschizi să văd dacă eşti bine.
-Sunt bine, poți pleca şi te rog să nu te mai întorci.
-Aylin deschide, dacă nu,sparg uşa.
Şi aud cum începe să se izbească de uşă cu putere.
-Of..sper să nu-mi pară rău..îmi spun.
Am deschis uşa, cu nişte ochi mari si trişti se uita pierdut la mine, chiar arăta destul de rău.
-Aylin, ce s-a întâmplat, spune-miii de ce m-ai lăsat aşa? Îmi spune cu o voce disperată.
-Eu te-am lăsat??tot eu Ilan?-dar tu ce făceai cu roşcata aia, tu chiar aşa de îngustă la minte mă crezi, am înțeles că m-ai folosit, dar cum mai ai tupeul să-mi apari în fața uşii..am avut încredere în tine, dar tu ai distrus tot, tot ce inima mea a clădit..
Nu vreau să te mai văd vreodată! Cu lacrimi ce-mi curg haotic pe fața sătulă să le suporte, îi trântesc uşa în față.
Dar acesta o opreşte şi mă trage disperat de mână.
-Te iubesc Aylin, crede-mă că tot ce ai văzut nu este ceea ce crezi, eu nu mai am nicio treabă cu fata aia, nu aş face vreodată ceva să te rănească..te implor crede-mă.
-Taci Ilan, m-ai umilit cu nu a mai făcut-o nimeni, nu vreau să te mai văd, dă-mi drumul la mână.
Si când am încercat să îmi trag mâna, acesta s-a împotrivit făcând ca prosopul să-mi cadă jos, eu rămânâd goală.
Am simțit că înebumesc de atâta furie.
-Pleacă, te urăsc! Şi i-am trântit uşa în față, aşezându-mă jos lângă uşă am început să plâng mai puternic, mai devastator..
-Vreau să mor..îmi spun cu durere în suflet.