Ultima noastră cursă: Lasă-mă să te iubesc

+Capitolul VI

Nu știu cum ar fi trebuit să mă simt, ce ar fi trebuit să fac sau cum ar fi trebuit să reacționez în privința faptului că l-am visat pe Sehun. Era mult prea elegant pentru stilul său, îmbrăcat cu un costum negru asociat cu o cămașă de aceeași culoare ce avea câțiva nasturi deschiși și părul extrem de așezat. Zâmbea mai mult ca oricând, iar zâmbetul lui era precum acele premii pe care le primești foarte rar și doar cu ocazii speciale. Mă simțeam ciudat pentru că se comporta ciudat. Nu mai era același Sehun pe care puteam să îl disprețuiesc cu sau fără a-i spune direct, era precum un străin despre care știai că va avea un rol important într-un viitor apropiat. Și cu siguranță nu mai era același experiment eșuat, element perturbator, stricat, cretin sau nebun.

Poate că așa ar fi trebuit să îl privesc încă de la început.

M-am trezit total pe dinafară din cauza acelui vis și știam că mă voi comporta ciudat în preajma lui pentru tot restul zilei. Am început încă de dimineață, când m-a salutat, iar eu am fugit precum o nebună. Probabil se întreba cu ce era vinovat încă de la o oră matinală. Ei bine, m-am simțit extrem de prost pentru că l-am evitat. Speram doar ca după acea discuție, lucrurile să se fi schimbat măcar puțin. Dar cum ar fi putut să se schimbe dacă de această dată eu eram cea problematică? Simțeam nevoia să scap de acea atmosferă sufocantă care era precum un miros neplăcut ce se răspândea în întreaga casă; chiar și în baie. Nici măcar acolo nu puteam sta liniștită pentru că șansele ca eu să fi uitat ușa descuiată erau extrem de mari, iar el putea intra în voie, găsindu-mă în timpul momentelor... personale. Poate că am intrat peste el fără să îmi fi dorit, dar nu era nevoie, sub nicio formă, ca el să facă același lucru.

Și pentru că aveam nevoie de spațiul meu, m-am gândit să îmi ocup timpul cu ceva satisfăcător. Acum două zile Jongin m-a anunțat în legătură cu motorul lui Joon Myun. Nu a reușit să îl pună pe picioare și ar fi fost frumos dacă aș fi făcut o încercare la rândul meu. Tot ceea ce știam, am învățat de la el, doar că în acele momente nu credeam că îmi vor folosi vreodată la ceva. Speram doar ca Joon Myun să fie mereu lângă mine și să se ocupe de ceea ce însemna "domeniul" lui, în timp ce eu doar îl sorbeam din priviri. Dar în situația mea visele nu au devenit niciodată realitate.

Garajul vechi al lui Joon Myun nu s-a schimbat câtuși de puțin, cu toate că Jongin și Kyungsoo puteau fi găsiți deseori în preajma acestuia. În principiu, cei doi își ocupau timpul cu partea de mecanică a motoarelor, deseori încercând să aducă o îmbunătățire după fiecare cursă. Nu puteam spune că împărtășeam aceeași pasiune, eu doar participam la curse pentru că era singurul lucru care mă intriga. Și cu toate acestea, nu puteam renunța cu ușurință la Heily. A fost primul motor pe care l-am condus și cea mai îndrăgită motocicletă a lui. Aș fi stat zile în șir doar ca să o pun din nou pe picioare, sau mai bine spus, ce a mai rămas din ea. Și bineînțeles că cineva se găsea mereu să fie în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Oare cine putea fi acel cineva? Cu toate încercările mele de a-l evita, am eșuat. Din nou...

- M-ai urmărit?

- De ce aș fi făcut-o, a pufnit disprețuitor. Nu e ca și când nu mi-ai ocupa deja jumătate din timpul meu.

- Atunci de ce ești aici?

- Mă plictiseam și cum tu nu aveai de gând să îmi acorzi atenție-

- Pentru asta o ai pe Skylar.

- Parcă discutasem deja despre asta.

- Nu îmi aduc aminte, i-am răspuns încercând să îmi caut de lucru.

- Iar eu îmi aduc aminte foarte bine. Și apropo, ești sigură că știi ce faci?

- Ești cumva mama?