Ultima noastră cursă: Lasă-mă să te iubesc

+Capitolul V

Kyungsoo întotdeauna a fost cel mai retras, mai tăcut și mai afectiv dintre toți și poate din această cauză i-a atins în scurt timp inima lui Jongin. S-au cunoscut într-o zi ploioasă de vară, zi în care micuțul roșcat a simțit pentru prima dată nisipul ud al plajelor din Miami. Era încă în ultimul an de liceu, asemenea lui Raven și Baekhyun. Luhan, Joon Myun, Jongin și Jongdae se cunoșteau de mai bine de trei ani, ani sub care s-a legat o prietenie strânsă. De asemenea, Kyungsoo și Baekhyun erau prietenii lui Raven încă din frageda copilărie, apoi au fost urmați și de Skyler.

Bineînțeles că lucrurile se legau mult prea bine pentru a fi lăsate la o parte.

Urma un an greu pentru cei trei, iar în viziunea lui Luhan meritau o vacanță pentru a se liniști câtuși de puțin. Și ce putea fi mai bun decât câteva zile de relaxare sub razele unui soare fierbinte, în timp ce ochii lor se presupuneau a fi ațintiți către cele câteva domnișoare ce mențineau atmosfera verii. Doar că, de această dată pentru toți se presupunea, cu excepția lui Luhan, desigur. Joon Myun și Raven deja formau o legătură, Skyler și Jongdae se presupuneau a fi ceva, iar pentru ceilalți trei rămași, lucrurile stăteau altfel; până în momentul în care ochii lui Jongin au rămas fixați asupra roșcatului. Îi plăceau ochii, buzele, pielea, nasul și cam tot ce ținea legat de Kyungsoo. Pe de altă parte, cel din urmă era mult prea timid și nesigur. La început i-a fost greu să îi mărturisească lui Raven preferințele sale, tocmai pentru că se temea să nu fie judecat. Dar până la urma, roșcatul era sigur că ea nu ar fi făcut asta. L-ar fi înțeles și apreciat pentru sinceritatea lui, așa cum s-a și întâmplat. După scurt timp, a urmat rândul lui Baekhyun să mărturisească. Bineînțeles că Raven i-a primit la fel de călduros pe amândoi, pentru că ei i-au fost mereu alături, iar prietenul la nevoie se cunoaște.

Și cum Luhan avea deseori momentele lui premature, simțea nevoia să intensifice atmosfera după bunul său plac. Nu s-a lăsat până ce nu i-a văzut pe toți printre valurile agitate ale mării. Ceea ce părea o idee bună, urma a fi o idee proastă, mai ales pentru roșcat. Nu știa să înoate, sub nicio formă.

Dar nimeni nu a observat asta.

A urmat o ploaie puternică ce s-a transformat într-o furtună, iar majoritatea au fost prinși nepregătiți de noul fenomen meteorologic. Au ajuns teferi înapoi pe nisip, dar totuși ceva lipsea.

- Suntem șapte. De ce... suntem șapte? a sesizat bruneta înainte de a se panica.

- Kyungsoo lipsește.

Nu au avut timp să reacționeze înainte ca Jongin să intre în apă, în căutarea roșcatului. Continua cu disperare să îi strige numele fără să primească un răspuns, în același timp încercând să deslușească orice era cu putință printre picăturile mari ale ploii. Simțea frica cum îl copleșește, dar știa că nu putea renunța până ce roșcatul nu se afla in brațele lui. La un moment dat, a zărit la o distanță de câțiva metri o claie roștiatică de par ce i-a readus forța și speranța de care avea nevoie pentru a continua. Un zâmbet șters a fost prima sa reacție înainte de a-l ridica și a-l duce la mal pe roșcat, unde era așteptat cu înfiorare de ceilalți șase. Raven era mai mult decât speriată în timp ce Baekhyun se ruga cu desăvârșire pentru viața prietenului său. L-au așezat încet pe unul dintre șezlongurile din adăpostul terasei, timp în care bruneta îi număra pulsul.

- E slab!

Jongin i-a făcut semn să depărteze apoi i-a verificat respirația care s-a dovedit a fi inexistentă.