The Art Of Not Giving a F*ck (on hiatus)

4.Fata de oras

Melodia pe care am ales-o pentru acest capitol este "Uptown girl". Mersi  pentru melodie. Datorita ei am scris, probabil, cel mai lung capitol din cate am scris vreodata :))

Sper sa-ti placa capitolul.

Sper sa va placa tututror!

:*

Alex:

                                -Am o mare, mare rugaminte, a spus Mel pe un ton rugator, dar in acelasi timp impunator.

                                -Nu pot, am planuri, i-am raspuns repede inainte sa termine ce avea de zis, si m-am ridicat de pe canapea.

                                -Alexandra! Ascult-o pana la capat! S-a bagat tata imediat cu un ton plin de repros.

                                -Bine, fie.. m-am asezat din nou. Daniel ma privea cu un zambet gen „ai incurcat-o”. Pft! Eu niciodata n-o incurc. Mereu iese totul cum vreau.

                                -Azi e ziua Sandrei. Si.. vrem sa va rugam sa aveti grija de micuta Alex in seara asta.

                                -Pft! Poftim? Dar nu poate sta cu bunicii ei?

                                -Pai si bunicii ei sunt invitati.. Si o sa fie plin de oameni mari, iar ei n-o sa-i placa. De aceea v-ati oferit voi sa aveti grija de ea,a raspuns tata cu un zambet siret pe fata.

                                -Ce? Cand? Cand ne-am oferit noi sa avem grija de ea?! Am izbucnit.

                                -Pai, eu m-am ofetit.. pentru amandoi. You mad? A raspuns Daniel cu un zambet satisfacut pe fata. Se vedea foarte bine ca se simte bine vazandu-ma furioasa. Da? Vrei razboi? Vei avea! –i-am aruncat o privire fulminanta si apoi le-am zambit tatei si mamei lui Daniel. –Bine, sunt de accord. Dar, pentru asta weekend-ul viitor ma lasati sa merg la munte cu prietenii.

                                -Ne mai gandim, a raspuns tata.

                                -Ma lasati sau plec in seara asta si-mi vad de planurile pe care le aveam.

                                -Ne mai gandim, a raspuns Mel.

                                -Sau, sau. Voi alegeti, le-am dat un ultimatum.

                                -Bine. Fie cum vrei tu. Dar si noi avem o conditie.

                                -Avem? A intrebat-o tata  confuz.

                                -Da, Stefanut. Avem. Daniel vine cu tine.

                                -Poftim?! Nu, nu, a izbucnit Dan in ras. Iti apreciez..am buna intentie(?) de a ma trimite un weekend la munte, dar- Nu, multumesc! N-am de gand sa-mi pierd 2 zile pretioase din viata alaturi de o gasca de ciudati.

                                -Asa e! Poftim? m-am uitat la el dandu-mi seama de ultimele lui cuvinte. Nu suntem ciudati!! Iar tu n-ai ce cauta cu noi. M-am uitat la Mel si la Tata: Nu-l lasati sa-si piarda doua zile din viata lui importanta alaturi de noi, le-am spus cu ironie. Deci, nu. Daniel n-are ce cauta acolo.