The Art Of Not Giving a F*ck (on hiatus)

12."-I'm awesome!" {WattyAwardsJr}

Deoarece si pentru ca am fost nominalizata la WattyAwardsJunior, a trebuit sa scriu un nou capitol. SI uite asa, azi mi-am facut timp sa-l scriu.. pentru ca de nu cine stie cand mai apucam xD

Vroiam sa fac ceva amuzant, dar si romantic avand in vedere ca se apropie Ziua Indragostitilor..

Si uite asa, m-am gandit sa fac acest capitol din punctul de vedere al lui Paul. In capitolul asta aveti sansa sa-l cunoasteti pe adevaratul Paul.. si sper sa va placa de el pentru ca, eu una, il ador!

Paul:

                                -Parul: grozav. Dintii: curati. Corpul: perfect. Sunt pregatit de o plimbare!

            Mi-am luat sacoul, aparatul foto si am iesit din aparatament cu zambetul de agatat la locul lui. Nicio fata nu-i putea rezista zambetului meu. „Nici eu daca as fi fost fata nu mi-as fi putut rezista. Cum sa-i rezisti unei asemenea frumuseti? Im-po-si-bil!

Toata lumea mi-a spus ca exagerez, sau ca sunt putin cam mult narcisist. Dar eu nu-i cred. Imi spun asta pentru ca le este ciuda ca ei nu sunt la fel de grozavi ca si mine.

Bun, am iesit la plimbare. Dar pe unde sa merg? Strazile sunt prea plictisitoare, noroc cu prezenta mea ca le fac sa para mai atragatoare si mai vii. Parcul? Cam lung drumul pana in parc.. Si nu mi-am luat nici masina. Dar daca imi luam masina, ce poze puteam sa mai fac? Bine, e adevarat.. puteam sa-mi fac mie, si asa ca o paranteza- ar fi iesit niste poze extraordinare, fantastice, superbe; dar, daca vroiam sa-mi fac poze mie puteam pur si simplu sa stau in casa.. sa merg in baie si sa-mi fac poze cu bot de rata.” Am inceput sa rad. Va dati seama? Sunt capabil sa ma fac singur sa rad. Cat de grozav poate sa fie asta?

„Bine, haide ca m-am convins. Oh, pe langa faptul ca sunt grozav, amuzant si fermecator sunt si foarte convingator. M-am convins sa merg in parc. Hm! Oare mai exista un asa geniu ca mine? Neeh.. imposibil.”

            Au inceput sa ma doar picioarele de la atata mers pe jos. „Iata si parcul!

M-am uitat la ceas. Au trecut 10 minute de cand am plecat de acasa. 10 minute? Dar, dar.. s-a simtit ca si cum am umblat 10 kilometrii!” Am zambit si am dat aprobator din cap. „Deci asta e, am facut 1 km pe minut. Cat de tare poate sa fie asta!?!”

            Am intrat in parc si am facut o poza fara ca macar sa fiu atenta la ce faceam. AM marit imaginea si am vazut ca in cadru mi-a aparut o domnisoara. Era perfect. „Timpul sa-mi pun in practica sarmul”.

Cu cat ma apropiam mai mult de banca unde sedea cu atat imi parea mai cunoscuta. Chiar daca parul ei lung si negru ma impiedica sa-i vad fata, asta pentru ca citea ceva ce tinea pe genunchi- zic „ceva” pentru ca nu eram sigur daca era o carte, o revista, un ziar, sau poate chiar telefonul. Bine, o carte sigur nu era. Cine mai citeste in ziua de azi?. Deci, cum am zis, chiar daca parul ei lung si negru ma impiedica sa-i vad fata, totusi imi parea cunoscuta.

Cand am ajuns la cativa pasi departare de ea, m-am sprijinit intr-un genunchi si i-am facut o poza.

Atunci am vazut cine era. Era Mara.. Si plangea. Si avea o carte pe genunchi!

                        -Hey, esti bine? Am intrebat-o renuntand la zambetul meu.

M-am ridicat si m-am asezat pe banca langa ea, privind-o insistent. Bine, n-o priveam insistent.. doar.. o priveam, ok?

                        -Tocmai mi-ai facut o poza? M-a intrebat printre suspine. Fata asta chiar plangea pe bune.. Chiar era trista.