Imi pare rau pentru lungimea acestui capitol. Promit sa-l fac pe urmatorul mai lung.
Stiu ca nu este cine stie ce interesant, dar am vrut sa incerc sa scriu si din perspectiva micutei Alex. Vroiam sa caut opilul din mine si l-am gasit, doar ca nu mai gandeste ca la 5 ani.. deci nu cred ca mi-a prea iesit. ;))
Pentru capitolul asta, n-am ales nicio melodie.. L-am scris in perfecta liniste. Singurele suntele pe care le-am auzit erau cele ale tastelor de la pc.
Oricum, chiar daca n-am ales o melodie din lista tot vreau sa dedic acest capitol cuiva. Si anume, lui @spicyy, deoarece imi pune mii de intrebari si nu ma deranjeaza deloc :))
Daniel:
Am continuat sa ma mai uit la cele doua Alex timp de cateva minute bune, pana cand Alex cea mare si-a atintit privirea spre usa intre-deschisa iar eu am cazut in fund. Da, foarte frumos. Stiu. Chestia este ca fata asta oricat de micuta si inocenta ar parea, ma intimideaza mai ceva decat cel mai dur si inspaimantator monstru. Femeile mereu au stiut cum sa ne intimideze doar cu o singura privire.
3..2..1. Si iat-o! Ma priveste si se prapadeste de ras. Dar nici nu ma mir, si eu as fi ras de mine daca eram in locul ei. Numai un idiot poate cadea pe loc drept. Da, stiu. Tocmai m-am facut idiot. Eu am dreptul. Altii nu!
-Hahaha! Foarte amuzant. Radeti de mine in loc sa ma ajutati sa ma ridic. Daca-mi rupeam spatele sau.. altceva? le-am intrebat pe un ton deranjat si mi-am ridicat fundul pretios de pe parchetul rece.
-Dramatizezi mai ceva decat maica-mea cand i se rupe o unghie, a replicat Alex printre hohote de ras.
-Nu mai spune! i-am raspuns sarcastic. Nu dramatizam, eram cat se poate de serios. Nici n-ai idee cat de tare e parchetul asta.. si cat de alunecos.
-Nu e parchetul alunecos. Esti tu bleg!
Micuta Alex:
Ma uitam cand la unul, cand la celalalt, dar nu intelegem nimic din ce vorbeau. Adica, intelegeam..ziceau ceva de parchet, de mama Alexandrei, de unghii, de cat de bleg e Daniel.. Si asa mai departe. Cearta lor.. Era cearta? Nu. Mama zice ca atunci cand doi oameni se contrazic nu inseamna neaparat ca se cearta. Ci doar au pareri diferite si trebuie sa se tot contrazica pana cand unul dintre ei nu mai are ce sa raspunda. Stiu cum e.. Asa ma contrazic si eu cu Adrian in fiecare zi cand suntem la gradinita. Dar noi mai si terminam cateodata.. Doar Alex si cu Daniel arata de parca ar putea sa se contrazica pana cand popa le-ar taia limba, cum zicea bunica.
-Frate, esti atat de jalnic, i-a spus Alex fratelui meu cu un zambet, care nu parea prea dragut, pe buze.
-Nu conteza. Ma placi si asa.
Lui Alex ii place de Daniel? Da! Pai nici nu stiu de ce ma mai intreb.. Doar deaia il necajeste mereu si mereu se cearta cu el. Exact cum face Adrian cu mine. Mama e atat de inteligenta. Doar ea putea sa-si dea seama ca despre asta e vorba cand un baiat de ia de o fata sau invers.
Dar mie nu-mi place de Adrian.. si tot ma cert cu el. Sau imi place de el? Daca imi place sa ma cert cu el inseamna ca vreau sa fie iubitul meu? Nu.. ca eu doar ma cert cu el, nu-l necajesc asa cum face el cu mine, iar mama zice ca trebuie sa te necajeasca ca sa te placa. Asa e. Pff.. e greu sa fii adult.
-Daniel? l-am prins de tricou si l-am tras incercand sa-l fac sa ma priveasca. Hi! Mai am umpic si il ajung. Sunt atat de mare. Oare am mai crescut de ieri?
-Da? m-a intrebat rece.
-De ce esti nervos?
-Nu sunt nervos, pitico-mi-a ciufulit parul. Nu-mi place cand imi ciufuleste parul, dar nu vreau sa-i spun pentru ca poate se enerveaza mai tare.
-Dani, daca esti nervos pentru ca lui Alex nu-i place de tine.. nu mai trebuie sa fii pentru ca eu cred ca te place. Uite cum se uita la tine.. Asa cum se uita bunica la bunicul.
-Ce spui piticanie? m-a intrebat Alex si a inceput sa rada. Esti atat de draguta, stii? mi-a ciufulit si ea parul.Nu s-a suparat ca i-am zis lui Daniel ca ea il place. Inseamna ca am avut dreptate.
Daniel a privit-o si a zambit. Vestea mea l-a facut mai fericit. Imi placea sa-l vad asa.
-Ce zambesti asa.. ca un tampit? l-a intrebat Alex. Doar nu crezi ca e adevarat ce a spus pitica? a inceput sa rada.
-Nu, nu cred. Stiu. -Daniel zambea multumit.
-Ti-am mai spus ca esti jalnic? a dat din cap si a iesit din camera razand.
-O sa vezi tu cat de jalnic o sa fiu cand o sa te indragostesti de mine pana peste cap, a spus Daniel imediat ce Alexandra a iesit pe usa.
-In visele tale! s-a auzit glasul Alexandrei din spatele usii.
Eu nu stiu ce sa mai cred. Baietii si fetele mari sunt atat de complicati! Nu mai vreau sa cresc.
CITEȘTI
The Art Of Not Giving a F*ck (on hiatus)
Teen FictionIn fiecare "Nu-mi pasa" exista preocupare. In fiecare "nu ma intereseaza ce cred oamenii despre mine" exista interes. Cei care spun ca nu le pasa de nimeni si nimic sunt de fapt cei care se consuma cel mai mult, sunt cei carora le pasa cel mai mult...