Acest capitol ii este dedicat Dianei. Stiu ca nu are la baza niciuna dintre melodiile pe care le-a propus ea, dar.. totusi, vreau sa-i dedic acest capitol pentru ca..
SHE LOST HER SOUL!
Anyway, sper sa va palca tuturor acest capitol. Am mai spus ca melodia din dreapta m-a inspirat sa-l scriu? Nu? Da? Whatever :-j xDD
La multi ani wattpaders!
Alex:
Inca doua saptamani si toamna incepe official. Pff.. si daca ar fi fost doar asta. Pe 1 octombrie o sa fie prima mea zi de studenta. Ma bucur ca am terminat liceul, dar pe de alta parte o sa-mi fie dor de toti prietenii pe care mi i-am facut in ultimul an. “Hmm.. ce vorbesc? Doar n-o sa devin acum melancolica. Alex gandeste-te! Esti studenta! O sa pleci in alt oras, n-o sa mai trebuiasca sa depinzi de parinti!.. Bine, doar cand ai nevoie de bani, dar asta nu se pune. O sa poti petrece in fiecare noapte pentru ca n-o sa fie nimeni care sa-ti spuna la ce ora trebuie sa ajungi acasa.” Imi spuneam in gand incercand sa ma conving ca viata de student a fi cea mai tare experienta pe care am trait-o vreodata.
Asa era. Peste doua saptamani aveam sa fiu libera ca pasarea cerului. Ha!
Dintr-o data am inceput sa aud un sunet infundat. Era telefonul meu care suna in continuu. Dar oare pe unde naiba l-am pus? M-am ridicat din pat si am inceput sa-l caut prin toata camera. Buuuuuun! S-a si oprit din sunat. Acum sigur nu aveam sa-l mai agsesc. Dar pe unde putea sa fie? L-am cautat sub pat, sub asternuturi, sub birou, prin toate sertarele posibile si imposibile…
Mi-am dus mana la cap si am inceput sa rad. Ce bleaga eram. L-am lasat in sacoul cu care am fost imbracata de dimineata.
Am deschis dulapul si am cautat in buzunnarul sacoului. Acolo era! 7 mesaje? Hmm.. sa vedem. Majoritatea erau neinteresante.. dar ultimul. Yeah! Ultimul era de la o fosta colega de liceu: “ In seara asta petrecere la mine acasa. Sunt invitati absolventii tuturor claselor de a 12ª din liceu.” Perfect! O sa vina toti tipii aia buni din 12C. Haha!
Am iesit din camera plina de entuziasm.
-Tata! Mel! Ii strigam in timp ce coboram scarile.
-Suntem in living, s-a auzit vocea lui Mel.
Am luat-o, practic, la fuga. Vroiam sa ajung cat mai repede la ei si sa le spun despre planurile mele din acea seara.
Am intrat in sufragerie gafaind. Da, stiu ca nu e prea lung drumul de la camera mea la sufragerie, dar atunci cand esti entuziasmat obosesti mai repede (u.u).
-Uite, stiti, diseara e o petrecere la o fost colega acasa iar eu am de gand sa ma duc. Nu va cer permisiunea, doar v-am spus ce planuri am ca sa nu-mi faceti voi alte planuri, le-am spus dintr-o suflare.
-Da, da stim despre ce petrecere este vorba. Mai devreme ne-a spus si Daniel despre ea, a spus tata aruncandu-mi o privire taioasa.
-De ce te uiti asa la mine?
-Ia gandeste-te, a spus Mel.
Ce Doamne iarta-ma aveau astia doi? Frate, doar n-am facut nimic.
-M-am gandit.
-Si? A intrebat tata.
-Si, nu gasesc niciun motiv pentru care ai putea sa te uiti la mine in.. felul ala. Doamne tata, ma sperii.
CITEȘTI
The Art Of Not Giving a F*ck (on hiatus)
Teen FictionIn fiecare "Nu-mi pasa" exista preocupare. In fiecare "nu ma intereseaza ce cred oamenii despre mine" exista interes. Cei care spun ca nu le pasa de nimeni si nimic sunt de fapt cei care se consuma cel mai mult, sunt cei carora le pasa cel mai mult...