The Art Of Not Giving a F*ck (on hiatus)

11. Everything about you

Hey! In sfarsit am ajuns sa scriu un nou capitol. Nu e cine stie-ce, dar m-am chinuit sa caut putina inspiratie in capul asta al meu plin doar cu Oracle si formule matematice.. si asta e ce a iesit.

Despre ce contine capitolul spun doar asta:

„Some say I got a bad attitude. But that don’t change the way I feel about you and if you think this might be bringing me down, look again ‚cause I ain’t wearing no frown!  I.. get sick when I’m around, I can’t stand to be around, I.. hate everyting about you!” (Ugly Kid Joe)

Dupa zeci de minute de dansat si chiuit Paul a inceput sa oboseasca si s-a trantit pe canapeaua din sufragerie respirand greu. L-am privit razand si m-am asezat langa el.

                                -Hey, unde a disparut Dan? L-am intrebat privind in jur. Cu cateva minute in urma era acolo, iar acum nici urma de el.

                                -In baie. Cica se aranjeaza, a raspuns Paul dandu-si ochii peste cap si razand.

                                -Se aranjeaza? Am intrebat suspicioasa. Pentru cine?

                                -Habar n-am..

Nici nu a terminat bine de vorbit ca s-a auzit un sunet. Cineva batea la usa. Cine ne vizita la ora aceea? Era deja in jur de 11. M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat catre usa. Cand am deschis-o, in fata mea a aparut o bruneta cu parul peste umeri, cu picioarele de 2 metrii fiecare (bine, nu chiar atata, dar avea picioare lungi), cu talia subtire, niste ochi caprui mari si buze carnoase. Trebuia sa recunosc  faptul ca fata era draguta.. Si imi parea cunoscuta, dar nu-mi dadeam seama de unde. 

                                -Buna! Sunt Mara, s-a prezentat cu un zambet pe buze. „Mara, care Mara?”  ma intrebam in sinea mea. Nu cunosteam nicio Mara, dar totusi.. fata ei imi era cunoscuta. Vecina de vis-a-vis, a adaugat apoi, probabi-l vazandu-mi expresia confuza.

                                -Ah, buna, i-am raspuns. Deci asta era vecina „aia buna” de care a pomenit Daniel. Bruneta, inalta, marimi de fotomodel, sani mari. Pft, baietii astia. –Alexandra, i-am spus intr-un final numele.

                                -Mara, ai venit, a aparut repede Daniel in usa. Intra si simte-te ca acasa, i-a spus aratandu-i zambetul ala cu care cucereste el fetele. Am negat cu capul si am ranjit. Din nou, baietii astia!

                                -Sa-ti aduc  ceva? Suc, apa, cafea..? am intrebat-o facandu-i semn sa ia loc.. unde gaseste. „Cafea la 11 noaptea?” mi-am zis in gand si am zambit pentru mine. EI bine, incercam si eu sa fiu ospitaliera.

                                -Apa e bine, multumesc, a raspuns fata foarte politicoasa.

                                -Atunci apa sa fie, i-am zis si m-am uitat prin camera dandu-mi seama ca lipseste ceva. Hey, unde e Paul? L-am intrebat pe Daniel. Se pare ca in ultima jumatate de ora toti au disparut pe rand.

                                -E in camea ta. Se schimba, a inceput sa rada iar apoi si-a continuat „nustiuce” discutie avea cu vecina de vis-a-vis.

Am intrat in bucatarie si am pus apa intr-un pahar. Am uitat s-o intreb de care apa vroia, asa ca i-a pus plata. M-am gandit ca nu oricine bea minerala. Am scos din frigider o sticla de cola, am pus pe o farfurie pariturile pe care le-a lasat Mel cand a fost sa ne aduca de mancare si m-am intors in sufragerie.