The Art Of Not Giving a F*ck (on hiatus)

7. Helios, saruta-ma!

Ok. Nu stiu ce am avut cand am scris capitolul asta :)) Si nu stiu de ce l-am scris asa. Oricum, replicile.. hmm.. cam sunt reale.. si ce se intampla in poveste, cu exceptia unor detalii :))) 

Daca nu stiti despre cine vorbeste Alex (desi cred ca e imposibil! :O ), in dreapta aveti o mica secventa :))

Enjoy! If not: In the name of moon, I will punish you! :)))

“Now it’s time for me to ..party!” mi-am zis in gand si am mers la masa cu bauturi. “Ce sa servesc?”.. Pana la urma am baut cate putin din tot ce am gasit pe masa. Frate, bauturile alea aveau toate culorile ! Am baut ceva portocaliu, nu era prea tare, apoi ceva albastru foarte deschis.. hmm, mergea, ceva rosu. Yummy.. avea gust a grapefruit, ceva verde. Damn! Asta chiar ca a fost tare. M-am strambat la fiecare atingerii a limbii cu bautura.

                    -Hey, Alex.. Vad..ca te distrezi, a ras.

                   -Paul, buna, i-am sarit la gat si l-am sarutat pe obraz. Da, era acel Paul. Prietenul cel mai bun al lui Tudor, fostul meu prieten. Sau o fi fostul prieten cel mai bun al lui? Hmm.. I don’t really care.

            Imi simteam picioarele putin moi. Eh,, e bine. Nu m-am imbatat. La urma urmei, n-am baut chiar asa de mult.

                   -Alex, ce zici de niste shot-uri de..

                   -Tequilla ! am strigat inainte sa isi termine propozitia. Ador tequilla!

                   -Bun, tequilla sa fie, a ras.

          Dupa 2,3...6? shoturi de tequilla, deja vedeam doar curcubeuri in toata curtea. Pana si apa aera multicolora.

                   -Wow! Am strigat si am facut ochii mari. Ma simteam ca in gradina in care s-au sarutat Chibiusa si Pegasus! Wow! – De cand eram mica am visat sa vin aici! Am spus entuziasmata. Tu nu Paul?

                   -Alexandra, dar am mai fost aici de o gramada de ori. Si tu la fel, a inceput sa rada si a mai luat doua shot-uri de tequilla. Poftim, mi-a pus unul in mana. Pana la fund.

                   -Pana la fund! Dar, cand sa duc paharul la gura cineva mi l-a luat. Hey! Am strigat. Da-mi-l.

                   -Alex, cred ca ar trebui sa te opresti. Esti.. beata, s-a uitat la mine mirat.

                   -Nu sunt beata prostutule, am ras. Acum da-mi shot-ul.

                   -Nu prea cred, si l-a baut el.

                    -Yey! Daniel ni se va alatura, i-am zis lui Paul cu zambetul pana la urechi. Inca 3 shot-uri frumosule!

                   -Nu, nu. Ai inteles gresit. Alexandra, nu mai bei, da? Eu sunt responsabil pentru tine.

                   -Daniel, dragule, am incercat sa ma ridic de pe scaun dar picioarele mele parca erau facut din gelatina.Ups, am inceput sa rad si m-am asezat din nou pe scaun. –Daniel, vino mai aproape. Tu.. tu imi esti prieten mie?

                   -Hmm.. nu cred, mi-a raspuns mai mult sub forma de intrebare. Cum adica? Nu era sigur? Neeh.

                   -Da! Imi esti prieten, ok?haide, te mai intreb o data. Daniel, tu.. imi esti prieten mie?

                   -Da..?

                   -Foarte bine! Baiat bun, am chicotit si l-am batut pe umar. Acum, daca imi esti prieten, lasa-ma sa beau.. ca asa fac prietenii adevarati. Paul, saruta-ma, i-am zis zambind.

                   -Cu cea mai mare palcere, a raspuns zambind smecheras si s-a apropiat de mine.

                   -Gata! Tu vi cu mine, Daniel m-a ridicat de pe scaun, iar eu am inceput sa rad.

Am facut cativa, mai multi, pasi pana cand ne-am indepartat destul de masa de bauturi. Daniel, mereu trebuie sa strice distractia. Ma tineam cu o mana de camasa lui si cu cealalta ii strangeam mana.

                   -Daniel? L-am intrebat uitandu-ma atent la el.

                   -Da?

                   -De ce hainele tale nu sunt ude?

                   -Pentru ca mi le-am schimbat. Mi-a dat Greg niste haine de la el.

                   -Greg? Greg ca in fratele ala bun al Giuliei? E aici? Unde?

                   -Pfft, si-a dat ochii peste cap si m-a prins mai bine de mijloc. Nu mai e. A plecat de vreo 2 ore.

                   -Aww.. am facut dezamagita. Dar apoi, dezamagirea mi s-a transformat in cea mai mare bucurie cand am vazut piscina curcubeu de langa noi. Stralucea atat de taree! Vreau! Vreau acolo! Am izbucnit.

                   -Unde?!

                   -Acolo! Si am sarit in piscina tragandu-l pe Daniel dupa mine.

Wow.. era real. Chiar ca totul arata ca acea gradina. Nu-mi venea sa cred. Mai ca plangeam de bucurie. Si apoi l-am vazut langa mine si am zambit.

                   -Esti nebuna?! Tu, tuuuuuuu!

M-am lipit de el apoi i-am mangaiat fata fina si am zambit. Parul lui blond, acum parea alb, argintiu. Si locul acela magic. Wow..

                   -Helios, saruta-ma!

                   -Poftim?! A izbucnit. Nu intelegeam de ce.. Probabil ca nu se astepta?

Daniel:

          Helios? Cine naiba era Helios?! ..Sa o sarut? Sa.. Nu-mi venea sa cred.

Pieptul ei moale era lipit de al meu, iar mainile ei albe imi mangaiau fata. Simteam cum ma treceau fiori pe sirea spinarii. Ceva era diferit la Alex.

Privirea. Da, exact. Niciodata nu a mai avut ochii atat de frumosi. Ok, nu zic ca nu are ochi frumosi, are niste ochi verzi superbi. Dar.. pana acum pareau goi. Insa ina cel moment pareau plini de iubire. Niciodata nu m-a mai privit atat de frumos(?). Era ciudat. Faorte ciudat. Si Helios!! Cine naiba e Helios ala?!

                   -Am spus sa ma saruti, a mai spus o data si si-a apropiatfata de a mea muscandu-si buzele. Ok.. stiu ca era beata, dar.. cine i-ar putea rezista? Nu cred ca exista vre-un baiat pe planeta care ar refuza sa sarute o fata. Mai ales o fata ca ea.

I-am trecut degetul peste buze, apoi am sarutat-o.