Seven Months Without You

Capitolul 4- Primul Sarut

Hey!

Alaturati-va paginii mele pe Facebook“ FefeLove Pe Wattpad” :->https://www.facebook.com/pages/Fefelove-Pe-Wattpad/628177800538949?ref=hl

You’re a shooting star I see

A vision of ecstasy

When you hold me, I’m alive

We’re like diamonds in the sky------> Rihanna- Diamonds

Capitolul 4

23 iulie 2012

Inca o luna petrecuta in salonul spitalului. Au trecut trei luni pe care le-am petrecut cu Ellie, dar fara Ellie. Desi o am in fata, o simt foarte departe. O ating, dar parca mana imi trece prin ea. Ma simteam ca si cum vorbeam cu un trup lipsit total de viata. Simteam ca Ellie a mea nu mai este aici, dar nu imi puteam pierde speranta.

Trupul ei era din ce in ce mai palid. Cu fiecare zi care trece, vedeam cum toata viata pierea din ea. Culoare din obraji era din ce in ce mai palida, aproape inexistenta. Pielea ei din ce in ce mai rece, dandu-mi senzatia ca ating o piatra.  

Am vazut cum o silueta s-a dus spre cealalta parte a patului, asa ca mi-am ridicat capul sa vad cine e. O fata scunda si blonda cu ochii albastri si mari se uita la Ellie.

-Inca niciun semn? A intrebat Avery, prietena cea mai buna a lui Ellie.

-Nu, am spus.

Avery vine aici o data pe saptamana pentru ca e ocupata cu facultatea. Ellie mi-a spus ca se cunosc de cand aveam sapte ani si ca sunt cele mai bune prietene tot de atunci. Mereu mi-a placut de ea ca persoana. Este foarte amuzanta si stie  cum sa intretina atmosfera, chiar si in cele mai ciudate momente. A fost mereu alaturi de Ellie si trebuie sa ii multumesc ca sunt aici. Daca nu primeam aprobarea de la ea, Ellie nu ar fi iesit niciodata cu mine. Mi-a spus o data ca parerea lui Avery conteaza foarte mult pentru ea.

Si-a luat un scaun si s-a asezat langa mine la marginea patului. Mi-a luat mana libera si mi-a strans-o usor.  Mi-am ridicat privirea spre ea si am vazut ca are lacrimi in ochii.

-Jace, imi pare rau. Stiu ca e numai vina mea si imi pare rau ca nu am putut sa evit asta. Trebuia sa o conving sa mai stea, trebuia sa merg cu ea.

-Nu e vina ta, am spus uitandu-ma inapoi la Ellie.

Vroiam cu disperare sa gasesc pe cineva vinovat, sa gasesc pe cineva pe care sa dau vina  pentru ceea ce s-a intamplat, dar stiam ca nimeni nu era de vina. Stiam ca a fost destinul. Stiam ca poate asa a fost sa fie, dar nu inteleg de ce? De ce tocmai Ellie a mea trebuia sa aiba de suferit? De ce tocmai ea a trebuit sa fie in acea masina? De ce trebuia sa fiu eu acela care trebuie sa traiasca o iubire din amintiri?

-Dar, Jac-

-Nu, Avery. Nu e vina ta. Daca nu era ea acolo, era altcineva si tot se intamplat. Nu te mai invinovati singura, i-am spus si am auzit-o suspinand.

De fiecare data cand vine, plange, ceea ce ma face si mai slab pentru ca vroiam sa plang cu ea. Vroiam sa plang pentru Ellie, sperand ca ma va auzi si se va trezi.

***Flashback***

 -Nu ma urc pe chestia aia, a spus Ellie, incrucisandu-si bratele la piept.

-Oh, haide. Nu vrei sa incerci? Am intrebat eu, aratand spre noua mea motocicleta.

Am vrut una de cand eram mic si in sfarsit am reusit sa imi cumpar una. Vroiam sa o plimb o tura, dar se pare ca e mult mai incapatanata decat credeam.

-Nu, a spus ea.

-Urca, am spus asteptand.

-Nu ma urc, bine? Nu mai insista.