Demon...Sau inger?

Nu merit

- Nu pot sa cred ca esti asa imatura! Cum te-ai gandid sa faci prostia asta?! Ai noroc pentru ca te-am vazut la timp! Esti atat de prostuta! Parca te invatasem mai bine!

Asta auzeam de jumatate de ora de la Drake. De ce? Pentru ca incercasem sa ma strecor si sa merg sa ma predau, dar el m-a vazut in ultima secunda.

Nu puteam suporta gandul ca i se poate intampla ceva lui Jess. Imi e cea mai buna prietena de atata timp. Daca ei sau lui Jake sau Drake li s-ar intampla ceva din cauza mea, nu as putea sa mi-o iert nicioadata. Desi nu trecusa mai mult de ateva ore de la atac, simteam ca au trecut luni. Toti incercau sa se refaca, dar putini reuseau. Pana acum au fost trei tentative de sinucidere. Din fericire nu au reusit.

- Hei! Tu ma asculti?! il aud pe Drake tipand la mine.

- Da, sigur, cum sa nu! ii zic izbucnind. Tu nu intelegi?! Jess e in pericol! La fel si Jake si tu! Din cauza mea au murit vampiri! O sa muriti si voi! Nu va pot pierde! Nu pot sa-mi pierd dinou familia! Imi e frica, Drake! zic izbucnind in lacrimi. Imi e groaza ca o sa nu mai fiti. Imi e frica sa raman singura.

El s-a uitat umpic la mine, privirea lui imbanzindu-se. Eu nu mai suportam. Am cazut in genunchi si am inceput sa plang si mai tare. Toti sufera. Toti sufera din cauza mea. Nu merit nimic. Nu merit nici macar sa respir.

Darke a venit si m-a strans in brate.

- Nu merit niciun pic de alinare, ii zic.

- Nu mai spune prosti! Incerca sa te camezi! Intr-o ora plecam acasa.

La auzl acestor cuvinte mi-a venit sa sar in sus de bucurie. Il rougase de o mie de ori sa mergem acasa ca s-a ii avertizez pe Jess si pe Jake, dar el a refuzat, zicand ca mai avem treaba aici. Dupa ce a pleca sa mai ajute niste vampiri din ultimul an la vanat, eu m-am intins pe iarba umeda si am incercat sa inchid ochii. Era 4 noaptea si eu aveam nevoie de energie ca sa alerg pana acasa.

- Esti un demon! am auzit o voce rece si cruda.

Am deschis ochii si sprijinit de un copac statea Mark cu o privire ucigatoare.

- Ce vrei? il intreb.

- Il manipulezi pe Drake, lasi sa moara fiinte nevinovate si ai sacrifica pe oricine numai ca sa-ti iasa lucrurile cum vrei tu.

- Nu e adevarat! Nu eu am vrut sa se intample asta! Nu a fost alegerea mea!

- A, nu? Atunci de ce nu te predai? De ce ii lasi pe oameni sa sufere? Nici nu-ti dai seama ce bine ne-ai face daca ai muri. Daca ai muri totul ar fii perfect! Daca ai muri toti am fii fericiti! Oricum nimanui nu-i pasa de tine! Sti tu sti asta!

Nu mai suportam sa auda asta. Am sarit la gatul lui, insa el disparuse. In minte imi resuna cuvintele lui. Oare avea dreptate? Totul ar fii mai bine daca as muri? M-am intns iar si am adormit.

....................................

- Scularea! il aud pe fostul meu profesor. Hai, printeso! E timpul sa plecam!

In urmatoarele 5 minute eram deja plecati, alergand cu o viteza uimitoare, chiar si pentru noi. Am ajuns in fata casei mele intr-o ora. Am intrat si am curatat cenusa de pe mine. In 10 minute eram gata de plecare.

Am fugit pana in fata casei lui Jess si am deschis usa urcand la etaj, intrand in dormitorul ei. Ea dormea nemiscata. Cel putin era bine. Am dat patura jos de pe ea, facando sa se trezeasca.

- Alice? Adica Katy? Ce e cu tine aici la ora asta?

I-am povestit totu. Cand am terminat ea nu mai era deloc obosita si pe chipul ei se citea groaza.

- Adica eu sunt urmatoarea victima?! zise incepand sa planga si sa tremure. Nu vreu sa mor! Nu pot sa mor! Nnu ca Eva! Nu pot sa mor torturata de varcolaci! Nu! Nu! Nu!

Incepuse sa se agite prin camera. Drake a prinso si a incercat sa o linisteasca, dar fara prea mare succes.

Dupa ce a plans jumatate de ora si a baut o lunga de sange s-a calmat.

  - Bun, zice ea. Deci ce facem?

- E simplu, spuse Drake. Tu te muti la Alice.

  - Ce? De ce?

   - Pentru ca e mai simplu sa va protejez pe amandoua asa.

      Amandoua am acceptat. Bine, cu Jessica am rezolvat. Acum sa vad ce fav cu Jake.