Demon...Sau inger?

Sunt aici!

Fata mea era ca varul, corpul meu tremura, iar palmele imi erau umede.

- Ce s-a intamplat? ma intreaba Drake cu ingrijorare in voce.

- El... El se poate sa fie tinta!

- Cine?

- Connor....

- Alice, Connor e prieten cu Katy. Ei cauta vampiruk de 250 de ani, nu pe ea.

- Da, dar de unde au stiut ca voi primi vestea legata de scoala? De unde ai stiut ca eu sunt cea care a omarat-o pe femela lup? De unde stiau ca voi orimi mesajul? Stiu si de el, sunt sigura de asta! Simt asta!

- Alice.... O aud pe Jess.

- Ramaneti aici! Merg dupa el.

- Ba nu! E prea periculos!

Nu au mai apucat sa protesteze, caci eu am iesit repede pe usa. Dupa cateva secunde de mers imi dau seama de ceva: n-am nicio idee unde il pot gasi.

Scot telefonu si ii formez numarul dar nu raspunde. Nu, nu, nu! Nu se poate! Nu se poate! Nu stiam unde sa merg si eram panicata. Singurul loc unde stiam ca merge era parcul si...... lacul! E singura mea sansa!

Pornesc in fuga inspre padurea unde se afla si nu ma opresc pana nu ajung in fata acesteia. Intru in padure cu pasi mici si lenti. Parca era mai frig aici decat pe strada. Imi strang hanoracul in jurul meu. Inima incepea sa-mi bata destul de tare si respiram din ce in ce mai greu.

Cand am ajuns la lac am vazut ceva ce m-a socat. Era tricoul lui. Era sfasiat si plin de sange. Nu..... Nu se poate....

Am cazut in genunchi si am inceput sa plang.

- Connor... Zic eu printre lacrimi. Nu... E numai vina mea.... Imi pare atat de rau...

Cum era posibil ca un baiat pe care il cunosc de atat de putin timp sa imi dea asa de rau lumea peste cap? Cum e posibi sa il iubesc atat de mult?

M-am strans bratele la piept atat de tare incat incepea sa ma doara. Nu imi pasa daca acum sunt uncisa in chinuri. Merit asta.

Brusc am simtit cum doua brate calde si puternice ma prind protectiv pe la spate. Am simtit acel parfum care ma facea sa ma simt in siguranta si linistita. Cand ma intorc vad acei ochi imposibili de descris si acel zambet cald si iubitor.

- Esti bine? ma intreaba conor in timp ce ma strangea in brate.

Nu puteam sa cred ca este aici. Mi-am incolacit bartele in jurul lui si am incepu sa plang si mai tare.

- Gata, Katy. Linisteste-te! Sunt aici... Voi fii mereu aici.

- Dar..... tricoul si....

Nu am mai putut zice mai mult ca am inceput sa izbucnesc si mai tare in plans.

- Gata, calmeaza-te, imi zice cu o voce blanda. Am venit sa ma plimb, m-am impiedicat si am cazut intr-un tufis cu spini. Atata tot. Sunt bine.

Imi mangaia spatele, ceea ce ma linistea si imi zicea ca totul este ok. Doamne! Cum a putut acest om sa imi dea toata viata peste cap! Oare.... Oare il iubesc? E posibilmasa ceva? Desi stiam care era raspunsul, imi era frica sa zic.

Am mai stat cateva minute in bratele lui, linistindu-ma si putand sa imi revin cat de cat si in cep sa-l iau la intrebari.

- De ce nu ai raspuns la telefon?

- L-am uitat acasa. Dar tu ce cauti in padure plangand dupa mine?

- Aaaaa....

Bine, aici ma blocase. Nu stiam ce sai raspund. El ma privea si vazand ca ma balbai atat, a zmbit si m-a intrebat:

- Tu erai ingrijorata pentru mine?

- Pai... Eu ... Pai....

- Cred ca asta te va face sa iti dai seama.

Isi lipi buzele de ale mele, sarutandu-ma incet si delicat, de parca as fii putut sa ma sparg. I-am raspuns la sarut, facandu-ma sa ma simt ca in rai. Nimic nu mai conta acum. Eram doar eu si el, atat.

Se departa putin de mine pentru a-mi vedea expresia fetei si chiar avea ce vedea. Zambeam fara sa ma pot opri si ma simteam linistita si in afara oricarui pericol.

Asta pana cand un marait se auzi din padure. Oh, serios?! Am si eu un moment magic si trebuie sa mi-l intrerupa astia. Nu ne putem lupta maine? Raspunsul veni imediat cu un marait si mai periculos si mai aproape.

M-am ridicat in picioare gata pentru batalie insa ceva ma surprinse. Inca un marait, dar nu adresat mie. El venea din spatele meu si cel care facuse asta era.... Connor? Ce?

Ma apropie si mai mult de el, lipindu-ma de pieptul lui ca si cum ar vrea sa ma protejeze. Alte maraituri si chiar si un latrat. Insa cel de care ma indragostisem era incordat si pe pozitii.

M-am uitat la fata lui. Ochii erau acum de culoarea mierii, iar expresia era amenintatoare. Ce voia sa faca? Ce se intampla? Pacra vorbea cu ei? Dupa mai multe schimburi de genul asta varcolacii se departara. Ce s-a ntamplat aici? M-a dezlipesc de Connor uitandu-ma serioasa la el.

- Ce a fost asta? il intreb.

El nu zice nimic ci ma ia in brate, munandu-si barbia pe crestetul capului meu.

- Spune-mi, incerc sa-i zic, dar nu reusesc sa zic asta decat pe un ton de catelusi plouat.

- Katy eu.....

..........................