Demon...Sau inger?

Avionul

Soarele apusese de mult, lasandu-i loc lunii si stelelor sa apara. Stateam de o ora in masina decapotabila a lui Connor, margand pe un drum parca nesfarsit. Mainile noastre erau inca impreunate, aflandu-se pe piciorul meu stang. Vantul imi mangaia fata, dandu-mi parul usor pe spate.

- Unde mergem? intreb cu o voce de copil inocent, intorcandu-ma la el.

- Ai sa vezi!

Isi intoarce privirea scurt spre mine, si un zambet mic ii apare pe fata. Era asa frumos cand zambea..... Sincer, daca timpul s-ar opri in loc si el ar zambi, nu m-ar deranja. Ii analizam din nou trasaturile fetei. Parul, de un satem inchis, apropare negru, ii cadea pe frunte, scotandu-i in evidenta ochii, pe care i-as fi privit ani. Negrii, ca si cum universul s-ar reflecta in privirea lui. Ochi plini de mister, care reusesc in acelasi timp sa fie si calzi si reci, si blanzi si amenintatori. Buzele rozali, perfecte, care ascundeau niste dinti albi si frumosi.

Privirea imi coboara pe corpul lui. Muschii i se vedeau prin tricoul negru, usor mulat, acoperit de un hanorac de aceiasi culoare. Blugii de culoare albastru inchisii veneau extrem de bine, iar ghetele negre incheiau tinuta extraordinar.

Connor isi pune doua degete sub barbia mea si o ridica usor.

- Ti-am zis sa nu te mai uiti in jos. spune cu o voce blanda zambind.

Rad, un pic rusinata si il intreb iar cu o voce de copil.

- Dar unde mergem?

- O sa vezi.

- De ce nu imi spui?

- Pentru ca ajungem in zece minute.

M-am uitat confuza in jur. Nu se vedea nici un munte in departare, inca temperatura nu scazuse.

Dupa cateva minute o cladire si-a facut aparitia. Era imensa, plina de lumini. In jurul ei erau mai multe drumuri asfaltate pe care decolau si aterizau difetrite pasari din fier.

Connor a parcat in fata aeroportului, zambindu-mi.

- Mergem?

- Uhm.... Ce cautam la un aeroport?

- Pai... Am zis ca mergem la munte. Nu am zis unde la munte.

Aceste cuvinte m-au bagat si mai tare in ceata. Baiatul de langa mine a ras incet, vazandu-mi expresia fetei si a iesit din masina luand bagajele din spate. A venit langa mine si a deschis usa, facandu-mi loc sa ies.

Am facut niste pasi marunti spre intrarea in marea constructie la care ma holbam ca un copil mic la o bomboana. Era aproapre in totalitate facuta din sticla, in forma de jumatate de sfera, plina de lumini albe, puternice, care te faceau sa crezi ca te uiti la soare. Usa din fata era si ea destul e mare, deschizandu-se automat, ducandu-te intr-o incapere plina de oameni si copii grabiti spre cursa lor.

- Hai, micuto!

Vocea blanda a lui Connor se aude din spatele meu, facandu-ma sa tresar. Isi duce mana in jurul taliei mele, lucru care ma calmeaza si ma mai aduce cu picioarele pa pamant. Ma indruma prin multime, trecand de sala de asteptare si de locul unde ar trebui sa ne aratam pasapoartele.

- Nu ar fi trebuit sa ne oprim? intreb, simtindu-ma asa de mica in comparatie cu el.

- Neh..... Ai sa vezi.

Am mai mers prin holurile aglomerate, pana cand am ajuns la o poarta mai retrasa. Mi-am ridicat capul, uitandu-ma la scrisul negru de pe panoul care marca numarul portilor.

" Loc special pentru avioanele private"

Ok, chestia asta ma face si mai confuza. Ce are de gand sa faca Connor?