Demon...Sau inger?

Cabana

- Eu tot cred ca unicornii ar trebui sa aiba drepturi!

- Dar ciocolata nu? Rasisto!

- Ia uite cine vorbeste! Nu sunt singura care se indoapa cu ciocolata! Dar unicornii nu ii poti manca!

- Dar daca ar fi un unicorn din ciocolata?

-Paradox!

Nu stiu cum am ajuns sa discutam de la cum este in Romania, la unicorni si cioacolata. Dar stiu sigur ca niciunul dintre noi nu are o gandire foarte normala. Desi am 250 de ani, si ar trebui sa fiu mai matura, inca ma mai comport ca o pustoaica de 16 ani. Ciudat e ca la 16 ani inca mai eram om.

Eram de o ora pe drumuri destul de inguste si laturalnice. Padurea se vedea si pe o parte si pe alta a drumului, iar in jur nu mai era nicio masina.

- Cat mai avem?

Chiar eram curioasa. Eram si nerabdatoare sa vad pentru ce am mers atata drum.

- Pai in zece minute ajungem.

Cinci minute am stat in liniste, admirand peisajul. Aproape adormisem, cand padurea s-a sfarsit, lasand o poiana, plina de zapada, sa apara. Pentru o clipa am crezut ca visez. Muntii erau peste tot, acoperiti de un alb stralucitor. Uneori se mai vedea si cate o suprafata de brazi care completau imaginea de basm.

- Uimita?

Am tresarit cand am auzit acele cuvinte, si abia atunci am obesrvat ca stateam lipita de geamul masinii.

- Ce este locul asta?

- Pai este un munte.

- Foarte amuzant. Vorbesc serios.

- Pai uite-te in fata.

Mi-am luat privirea de la Connor si mi-am dus-o spre parbriz mentru a ramane si mai socata decat eram deja.

In fata era o casa imensa, cam de trei etaje, facuta din lemn si cu acoperisul din tigla.

Desi casa era construita in stil vechi, arata foarte ingrijita si frumosa.

- Doamne...

Asta a fost tot ce am putut spune. L-am auzit pe Connor razand incet iar dupa am simtit o mana pe coapsa meu.

- Cred ca amandoi avem nevoie de o vacanta departe de toate problemele de acasa.

A parcat masina in fata unei usi inchise la culoare, destul de masiva. Am deschis usa si am iesit afara, atingand zpada care imi ajungea mai sus de glezne. Imediat am simtit frigul inconjurandu-ma, lucru care m-a facut sa imi strang mai tare geaca lui Connor in jur. Atunci mi-am dat seama ca el era numai in tricou si hanorac.

- Scuze ca trebuie sa stai asa din cauza ca eu nu mi-am luat o geaca.

- E ok! Oricum sunt extrem de calduros.

A luat gentile din portbagaj si am inaintat amandoi spre casa. Cand am ajuns in fata usii, baiatul de langa mine a scos niste chei din buzunarul blugilor si a deschis usa. Am intrat intr-un hol micut, care ducea direct intr-un living gigantic. Peretii erau albi, iar la colturi se aflau stalpi de lemn inchis la culoare. Canapelele si mobila erau si ele inchise la culare, dand camerei un aer modern.

Connor a lasat bagajele in hol si a venit spre mine, inconjurandu-si bratele in jurul meu. M-a srutat scurt pe buze si a soptit.

- Surpriza.

......................

Stiu cat de suparati sunteti pe mine din cauza ca nu am mai postat si imi cer scuze! Stiu ca acest capitol e plictisitor si iar imi cer scuze! Dar am niste probleme personale destul de grave si nu voi mai posta pana in iulie. Stiu ca acum sunteti nervosi, dar chiar nu am alta solutie in acest moment.

In afara de asta, sper ca v-a placut capitolul si ne vedem in iulie!

Va pup! :*