Demon...Sau inger?

"Sigur sunt bolnava"

Au trecut 2 zile decand l-am intalnit pe Connor si nu ma mai simt in largul meu. Ma simt vulnerabila si singura. Nu am mai mancat nimic si totusi am o senzatie ciudata in stomac. Inima o ia razna cand ma gandesc la el sau cand ii vad biletul. Am incercat sa-i spun lui lui Jess, dar tot ce am primit a fost:

- Esti indragostita, prostuto! Sunt sentimente umane. So... Keep calm and love him!

- Eu n-am sentimente umane! Poate doar sunt bolnava.

- Vampirii nu se imbolnavesc.

- Poate sunt un caz special.

- Serios?! De ce iti e atat de frica de sentimentul asta? Sincer, esti tu sangeroasa dar tot ai inima.... cred.

- Hey! am zis eu si am inceput sa radem.

- Acum serios, spune Jess. Suna-l!

- Ca sa-i zic ce? Ti-am mai zis. Nu-l plac. Eu sunt vampir, nu actrita in telenovele.

- Oh, zice ea in timp ce isi da ochii peste cap. Te cunosc. 250 de ani si tu crezi ca ma duci de nas cu chiestii de astea?

Asa ca am lasat-o balta. Era ora 2 dupa-amiaza si eu inca nu ma ridicasem din pat. Sigur sunt bolnava. Am strans patura in jurul meu simtind nevoia de a fi cineva langa mine. M-am ridicat din pat si am mers in baie pentru a ma spala pe dinti si resul. Mi-am luat o bluza alba cu o fata alb-negru pe ea si niste pantaloni negri stramti, plus o pereche de conversi negrii. Seara puteam sa fiu Alice, dar ziua Katy trebuia sa-si faca aparitia, si un plus, daca Jess nu mi-a fost de prea mare ajutor o sa sun pe altcineva.

- Alo?

- Buna ,Jake! Eu sunt!

- Hey! Buna ,pustoaico! Cum merge?

- De cate ori sa-ti zic sa nu-mi mai zici asa? Ma rog, ne putem intalni in 10 minute in parc?

- Ok! Ne vedem acolo!

.......

-Wow! Care-i treaba cu look-ul? ma intreaba el, analizandu-ma din cap pana in picioare.

- Poveste lunga. Cert este ca ma numesc Katy si ca Alice a fugit de cineva.

- Despre asta vrei sa vorbim?

- Nu, am neoie de... un sfat de la un baiat.

- Da, iti sta mai bine asa!

- Nu asta era.

Ii povestesc tot ce se intamplase, iar dupa ce termin Jake incepe:

- Da, te-ai indragostit!

- Ba nu! Nu uita ce sunt! Sigur sunt bolnava!

- Mda, suferi de negatus indragostitus. Simtomele sunt: fluturi in stomac, pierderea poftei de mancare, bataile accelerate ale inimii, etc...

- Nu ma mai lua peste picior! Tu ai simtit vreodata asta?

- Inca mai simt.

- Adica? zic ridicand o sprangeana.

- E vorba despre o fata. E mult ma puternica de cat pare, dar in acelas timp e fragila si micuta. Sunt seful unei bande de lupte ilegale, dar cand ma uit in ochii ei ma simt slab. As da orice ca ea sa fie bine. As vrea sa o protejez ,dar cand sunt cu ea nu ma pot proteja nici pe mine de sentimentele mele.

- O cunosc?

- Mda.. Pe chipul lui a aparut un zambet care parea in acelas timp si fericit si trist. Sunteti cele mai bune prietene.

- Oh Doamne! imi zic plesnindu-ma peste frunte.

- Ce e?

- Nimic! Doar vino diseara la mine, te rog!

- O....k

- Mersi, acum trebuie sa plec. Papa!

M-am intors si am plecat fara ca Jake sa poata sa mai zica ceva. Am scos telefonul din buzunar si am format repede numarul lui Jess.

- Alo?

- Jess, la mine diseara obligatoriu! Fara intrebari! Papa!

.........

Era ora 7 si soneria suna in prostie.

- VIN!! NU MAI DISPERA!! strig de din dormitor in timp ce imi intindeam parul. Aveam pe mine o pereche de blugi scuri si un tricou roz pe care scria cu negru " Just do it!". Mi-am pus o geaca de piele neagra si niste balerini negrii.

Merg sa deschid usa si Jessica intra ca o furtuna in casa.

- Ce s-a intamplat? L-ai sunat?

- Stai, fetito! Aseaza-te pe canapea si relaxeaza-te!

- Ce s-a intamplat?

- Nimic!

Dupa 15 minute se aude din nou soneria.

- Ma intreb cine este. zice Jess.

- Ma duc sa vad.

Jake statea in pragul usii.

- Te rog, intra!

Cand cei doi s-au vazut au inghetat.

- Ma duc sa aduc niste popcorn, zic si ma indrept spre bucatarie.

Cand ajung acolo ma intorc si fug cu viteza mea pe usa din fata inchizamdu-i pe cei doi inauntru. Am strigat prin usa:

- Fiti atenti! Veti sta aici pana maine dimineata. Usile si ferestrele sunt inchise si blocate. Folositi timpul asta cu cap!

Ma intorc sa plec dar dupa ce merg un pic fara directie si imi dau seama ca omisesem o parte importanta a planului. Eu unde dorm? Ma mai plimb putin pe strada pana cand vad o masina neagra, decapotabila in fata unui parc pe care am recunoscut-o imediat. Inima a inceput sa imi bata tare iar si am inceput sa am aceeasi senzatie in stomac.

Intru si ma asez pe o banca. Imi pun genunchii la piept si imi pun frunte pe picioare. Lacrimi incep sa-mi curga din ochi, prelungindu-se pe obraji. De ce plangeam? Aceeasi frica ma cuprinsese din nou. Ma simteam abandonata si singura. Simteam ca aerul se imputineaza si respiram din ce-n ce mai greu. Aveam sa mor. Aveam sa mor aici si acum.

- Esti bine? ma intreaba o voce cunoscuta.

Connor statea langa mine pe banca cu o privire ingrijorata. As fi vrut sa-i spun ca da, dar plangeam atat de tare inacat nu mai puteam vorbi.

- Doamne, Katy! Ce s-a intamplat? Cine ti-a facut rau?

As fi vrut sa zic din nou ca sunt bine, dar plansul m-a apucat si ma tare.

- Gata, linisteste-te! Va fi bine, zice el si ma lua in brate.

Era cald si brusc ma simteam in siguranta. Lacrimile continoau sa-m curga, udandu-i tricoul, dar lui parca nu-i pasa. Mi-a dat o suvita de par din ochi si degetele lui au alunecat incet pe obrazul meu.

- Cat sunt eu aici, nimeni nu-ti va face rau, imi zice el cu o voce calda care ma facea sa vars si mai multe lacrimi. Gata, linisteste-te!

M-a luat in brate in stilul mirese si m-a dus pana la masina lui.

- Hai sa te ducem acasa, imi spune.

- Nu! am reusit sa zic. Daca ma ducea acasa, intreg planul meu cu Jess si Jake se naruia si in plus ei ar fi fost ingrijorati.

- Atunci hai sa ne plimbam un pic!

A condus masina pe strada principala pana cand am ajuns in fata padurii Brown. M-a luat din scaun in stilul miresei si ma dus la lacul Brown. M-a asezat cu blandete pe iarba in timp ce eu inca mai boceam putin si s-a pus langa mine.

- Nu pleca! m-am auzit spunand.

- Nu plec, sunt aici.

M-a luat in brate si a inceput sa imi mangaie parul. Ce se intampla cu mine? De ce ma simteam asa? Unde e vechea Alice? Toate aceste intrebari imi roiau in cap si ieseau sub forma de lacrimi. Dupa un timp m-am linistit si am adormit cu capul pe pieptul lui.

..........

Stiu ca acest capitole mai siropos, dar povestea e o combinatie dintre actiune si iubire. (sau o tentativa :) )

Scuzati greselile gramaticale! ;)