Încă îl mai iubești

Capitolul 7

Când mă întorc în holul blocului, Christian și Byron au o ceartă destul de aprinsă, dar nu ăsta este lucrul ce mă surprinde. Nu cu adevărat. În interiorul meu, mă așteptam să se întâmple odată și odată acest conflict, ba chiar să aibă și urmări. În cazul de față, nu par a fi prezente, dar nici nu e tarziu pentru așa ceva. Cei doi bărbați, care-mi ațâță viața, își aruncă injurii și reproșuri reciproc, iar niciunul nu pare că vrea să înceteze.

Prezența lui Jennifer, noua mea prietenă, este lucrul care mă surprinde cu adevărat. De ce este prezentă într-un conflict care n-o privește pe ea și, mai exact, ce legătura are cu vreunul dintre cei doi?

Măresc pasul, apropiindu-mă din ce în ce mai mult de ei si reusesc acum aud și mai tare discuția aprinsă. Byron este cel care îmi amenință partenerul, exact cum a și spus - va distruge fiecare persoană care îi stă în cale.

- Doar las-o în pace, bine? Nu mă fă să recurg la lucruri mai grave! îl amenință iar Byron și corpul mi se cutremură de spaimă pentru o clipă.

Deși pare încrezător în vorbele sale, ceva din ochii săi îl dă de gol. Nu ar fi în stare să facă o ilegalitate, doar pentru a mă readuce lângă el. E conștient că dacă ar face asta, m-ar îndepărta și mai mult. Sau cel puțin cred că e conștient de acest fapt.

Îmi opresc privirea în ochii săi de un abis întunecat și nu-mi vine să cred ce a devenit bărbatul care, acum opt ani, părea să poarte chipul unui înger. Când l-am întâlnit prima dată, nu mi-a trecut nici măcar o clipă prin minte faptul că, într-o zi, va deveni atât de important pentru mine. Mi-a cucerit inima într-un timp relativ scurt, dar a fost suficient pentru a-mi pierde cei mai frumoși ani din viață alături de el.

- Byron, haide, nu se merită, intervine Jennifer și abia acum observ ceva ce mă intrigă.

Mâinile sale mici trag cu putere de el, dar nu reușește nici măcar să îl clintească, iar acest gest mă face să mă întreb ce legătură au cei doi. Par foarte apropiați și nu precum doi prieteni foarte buni. Nu m-aș mira totuși dacă ar avea o relație. Byron este un bărbat care ar putea fi dorit de orice femeie. Trasăturile sale frumoase te pot vrăji imediat și cu greu reziști unui zâmbet de-al lui, dar aspectul nu contează când caracterul lasă de dorit. Cel puțin așa gândesc eu.

- Frate, vrea să își vadă de viață. Îți e așa greu să înțelegi acest lucru? se bagă și Christian, neacordându-i prea multă atenție persoanei agresive din fața sa.

Trebuie neapărat să iau atitudine în această situație. Nu pentru că e posibil ca unul din ei să iasă rănit, ci pentru că eu sunt motivul prezenței acestei neînțelegeri. Eu sunt cea care i-a provocat demonii interiori și tot eu sunt cea care trebuie să-i liniștească.

-Oh, uite cine a sosit! Te-ai hotărât să-l lași pe prăpăditul ăsta și să te întorci la mine? mi-o ia înainte bărbatul căruia evit să-i rostesc numele până și în gând, iar toți mușchii din corp mi se contractă. Nu credeam că numele lui o să-mi producă scârbă vreodată. Nu are niciun drept să-l jignească pe Christian. Nu fără să-l cunoască.

- Nu mă întorc la tine! De ce nu vrei să înțelegi odată? Cum a spus și Christian, vreau să mă lași în pace, îi țip cât mă țin plămânii. Nu vreau să pornim un întreg circ aici și nici nu vreau să fim clovnii care amuză spectatorii.

Cațiva oameni s-au adunat, bineînțeles, în ușa blocului, privinu-ne intens și sușotind în așa fel încât să nu-i auzim. Urăsc acest gen de persoane. După ce că situația e cum e și prezența lui Byron mă enervează deja prea mult, mai vin și ei și o complică. Nu am voie să mă enervez, nu am voie să mă enervez, îmi tot repet în gand. Fii puternică, Eva! Mă încurajează și conștiința, dar nu are efectul pe care îl așteptam. Durerea pare să câștige. Câștigă mereu și m-am săturat să lupt. În viața reală, nu câștigă partea bună în lupta dintre bine și rău, ci partea mai puternică.