ANORMALL

Capitolul treizeci

Emma

Eram șocată, cred că acesta era doar un alt vis în care Lucas e viu.
Își puse gluga înapoi pe cap și m-a prinse de mână începând să mă târască după el prin mulțimea de oameni până la ieșirea din spate a clubului. Nu era nimeni, doar noi.
Degetele sale reci îmi înconjurau încheietura și fiorii se jucau pe spatele meu de parcă aș fi făcut duș cu apă rece.
Lucas e viu! Doamne Dumnezeule! Lucas e viu!
Morții învie mai nou...
Dar nu mă mai interesează, e viu și gata! Poate fi lângă mine din nou.

Își dăduse gluga jos și am sărit în brațele lui. Am început să plâng. Eram atât de fericită că Lucas trăiește, niciodată nu am fost atât de...emoționată și fericită.

— Lucas cum de ești aici? îl întreb fiind încă lipită de el

El mă strânse la fel de puternic, nici nu m-aș dezlipi de el prea curând, eram atât de fericită încât nimic din jurul meu nu mai conta. Nici măcar William.

— Sunt multe lucruri pe care nu le vei înțelege Emma...

— Dar te-am văzut cu ochii mei împușcat direct în piept, te-am văzut în coșciugul ăla idiot și cum ai fost coborât în pământ. spun începând să tremur, acele amintiri sunt cele mai urâte din viața mea, și cele cu William extrem de violent

— A trebuit să-mi înscenez moartea, și nu am timp să-ți explic totul acum. spune și eu în sfârșit mă îndepărtez de el

Tremuram toată, mi-era frică că va dispărea din nou, că mă va părăsi din nou.

— Du-te înapoi Emma, William va observa că lipsești, vei trezi suspiciuni. Și el nu trebuie să afle. spune zâmbind dându-mi o șuviță de păr după ureche

— Nu plec nicăieri Lucas! Nu vreau să te pierd din nou! Nu mai plec de lângă tine.

Eram atât de fericită încât nu mă puteam controla, și inima îmi stătea în loc, având acel sentiment acut că Lucas o să dispară, ca în vedeniile mele.
Fusese doar...un impuls.
Aș fi regretat acea decizie imediat ce aș fi plecat cu el, presimt asta.

— Nu vorbi prostii Emma. Idiotul ăla te iubește, mai ales dacă a fost în stare să mă omoare numai ca să te ia înapoi. Nu îl poți părăsi. Eu nu voi mai dispărea niciodată. Voi fi mereu lângă tine.

— Ceilalți știu că ești viu?

— Nu! Și nici nu trebuie să afle Emma! spuse serios și eu aprob. Îți promit că îți voi explica totul la momentul potrivit. Dar acum nu e.

— Și când ne vom întâlni din nou?

— Te voi căuta eu. spuse zâmbind și deschise ușa clubului făcând semn să intru

Eu l-am îmbrățișat pentru ultima dată si am intrat înăuntru. Când m-am apropiat de William, m-am uitat în spate, Lucas plecase. Eram extrem de fericită. Și mă simțeam atât de nasol când trecea săptămâna și nu mergeam la mormântul lui, și acum când ne-am întors în Londra am fost distrusă, căci nu-l voi mai putea vizita pe Lucas.
Inima mea bătea unui iepure și îmi era frică ca acesta să nu fie un vis.

M-am trântit lângă William, zâmbind. El se uita confuz la mine.

— Emma de ce ai stat atât? Și ce ai făcut sau băut?

— Să spunem că am făcut ceva care mi-a schimbat...viața în bine.

— Kyle noi plecăm. Nu știu ce a băut Emma de are o stare așa de euforică. Ne mai întâlnim. Pa.