Stăteam întinsă în pat și priveam tavanul. Parcă eram absentă de pe această lume. Încercam să îmi amintesc ceva despre familia mea, despre trecutul meu, despre relația mea cu William...dar nu îmi venea nimic.
Și mă răneam singură, mintea mi-e obosită și nu mai lucrează normal.
Încercam să mă gândesc la William, și la noi doi. Și îmi imaginam că stăm îmbrățișați, dar nici măcar un "te iubesc" nu-mi pot aduce aminte. Eram blocată.
"Sunt aici să-ți fac viața un iad."
M-am ridicat în fund speriată, de unde a venit asta? Cine mi-a spus-o? Am încercat să mă axez pe această replică.
Doi ochii verzi, această replică, și apoi durere, multă durere. O Doamne! William nu e cine a spus că e. Mi-am pus mâinile pe urechi și am început să plâng. Nu e adevărat... William a spus că e iubitul meu și s-a comportat atât de frumos cu mine zilele astea. De ce îmi vin aceste amintiri acum?
Și apoi în minte mi-au apărut mai multe fragmente, și nu din acelea care mă ajută, ci înfricoșătoare, cum William în repetate ori mă lovește.
Nu pot să cred. Cine naiba e William și de ce mă ține lângă el?
Și nu am reușit să îmi aduc aminte nimic. Eram șocată, și sper doar că mintea îmi joacă feste, că acele scene nu sunt adevărate. Doar nu am fost atât de fraieră încât să stau cu un bărbat care mă maltratează?
M-am ridicat din pat și eram atât de amețită, m-am dus la baie și mi-am udat fața cu multă apă rece. Eram înfiorată și parcă eram doar într-un vis urât, și voiam să mă trezesc cât mai curând. Asta explică de ce aveam câteva cicatrici pe coapsa stângă. Ies din baie și mă sprijin de perete ca să nu pic jos, capul mi se învârtea și genunchi îmi cedau. Eram frântă.
"— Ești o târfă, și mereu vei rămâne una. urlă în timp ce îmi rupse bluza"
Am picat jos și m-am sprijinit cu spatele de perete. W-William m-a...violat. Mi-a provocat atât de mult rău... Lacrimile curgeau și negam să cred că aceasta e realitatea. Mi-am șters lacrimile și m-am ridicat de jos atunci când am auzit pași pe hol. William intră în cameră zâmbind.
— Bună...ai plâns? mă întrebă confuz
Se apropie de mine, dar eu îl opresc.
— Nu. Spune-mi cine dracu' ești și ce vrei de la mine?
— Emma...eu sunt...
— Nu spune cuvântul "iubit", tu nu ești iubitul meu. Un iubit nu i-ar face asta iubitei sale. Vreau adevărul! Și nu-mi pasă dacă voi avea un șoc sau nu!
Simțeam că cedez. Că în următorul moment voi fi întinsă pe jos.
"— Pentru că te iubesc!" M-am uitat la William, el mi-a spus asta. Îi recunosc vocea. "— Ești atât de frumoasă." Nu mai știu nici eu ce să cred...
— Tu îți amintești doar momentele urâte Emma... Încearcă să îți amintești și pe cele frumoase, sunt ele puține dar sunt frumoase...
"Dormea, m-am apropiat de fruntea lui și am sărutat-o.
— Ce mult te iubesc idiotule."
Și nu pot să cred că la cât de mult m-a chinuit eu îl iubesc. Și am avut multe sentimente pentru el. Asta explică de ce mi-a făcut atâtea și eu încă sunt aici.
Pur și simplu în acest moment mi-e frică de William. Nu îl voiam aproape.
— Te rog William. Lasă-mă un moment singură.
— Nu. Până nu îmi spui că mă iubești.
— Acum...nu sunt sigură de sentimentele mele pentru tine. spus trântindu-mă în pat
— Nu, nu, nu. Nu-mi spune că după ce am trecut prin atâtea vrei să mă părăsești. Nu te las.
"— De unde ști că vom fi împreună mereu? — Pentru că știu că niciodată nu voi mai iubi pe altcineva."
El chiar mă iubește. Dar eu în toată această situație nu mai sunt sigură de nimic. Mi-am închis ochii și am oftat adânc.
— Bine...deci așa se simte o trădare... Eu am plecat...
— Dacă pleci în club ai grijă să îți iei prezervativ, nu ai vrea să dai și mai multă pensie alimentară. îi spun cu ciudă
— Mulțumesc de sfat. strigă de pe hol
Mi-am dat ochii peste cap și am fugit după el. L-am oprit și l-am lipit de perete, ținându-l de încheieturi.
— Dacă pleci, jur că...nu știu ce îți fac.
— Ești geloasă?
— Nu știu ce înseamnă asta.
— Ți-ai pierdut memoria, nu și definițiile vieții.
M-am îndepărtat de el.
— Bine...pleacă...
El încuviință și chiar pleacă. Ce-a fost în capul meu să-l opresc?
Mi-am pus mâinile în sân și m-am întors pe călcâie și am mers înapoi în cameră. Dar chiar înainte să intru, două mâini mă opresc și mă lipesc de perete. Rolurile între noi se cam schimbă.
— Credeam că ești deja în club.
— Chiar credeai că am să plec?
— Uite William...eu chiar vorbeam serios. Azi mi-am amintit cele mai urâte coșmaruri și mi-am provocat într-un fel...frică de tine. Mi-ai spus că ești iubitul meu și că am avut o relație, dar eu nu îmi amintesc când m-ai întrebat când vreau să fiu prietena ta. Adică.. m-ai bătut... și violat, și eu nu cred ca noi să formăm un cuplu. Vreau doar să știu cine ești, și de ce în ciuda tuturor celor întâmplate eu am sentimente pentru tine? îi spun cât pot de calmă
— Oricât aș vrea să-ți spun adevărul, nu pot. Mi-e frică că te-aș putea răni mai mult decât am făcut-o. Și îmi pare rău pentru tot ce ți-am făcut, dat când vei afla întreg adevărul vei vedea că sunt altul, că dragostea noastră m-a schimbat.
Fără să mă controlez, îl credeam, aveam încredere în tot ce spunea. Dacă dragostea e chin, prefer să mă lipsesc de ea, doar că inima mea urlă că îl vrea lângă mine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
