ANORMALL

Capitolul patruzeci și trei

Emma

      — Chiar vrei să afli adevărul?

      — Da!

      — Nu! Nu am făcut nimic cu Lora. Nici măcar nu știu ce căuta cu mine și Saylee. spuse și eu răsuflu ușurată

      — Mă bucur că nu m-ai dezamăgit din nou. Cine te-a împușcat?

      — Un om care acum e mort.

      M-am uitat la el care tocmai înghițise pastila.

      — Te mai doare ceva?

      — Nu.

      M-am apropiat de el și m-am așezat, eliminând spațiul dintre noi.

      — Știi...mi-e dor de tine, chiar dacă ești lângă mine. Te-ai schimbat mult, te-ai distanțat.

      El îmi zâmbise și mă pupase pe frunte, strângându-mă în brațe.

      — Ba din contră, m-a făcut să te iubesc și mai mult. Și m-ai făcut să țin la tine, pentru că ți-ai amintit totul, știi prin câte am trecut împreună și totuși uită-te aici lângă mine.

      — Nu m-ai întrebat niciodată dacă vreau să fiu iubita ta.

      — Pentru că nu vreau să te rănesc.

      — Cum mă poți răni punându-mi o întrebare?

      — Nu e vorba de întrebare, ci despre relație. Dacă o stare de nebuneală mă va apuca din nou și merg în club trăgându-mi-o cu prima târfă pe care o găsesc?

      La naiba! Are dreptate.

      — Dar nu o vei face! Pentru că am să leg o mână de-a mea cu una de-a ta într-o cătușă, și vom fi legați pe veci. spun râzând

      — Serios? Mie-mi convine ideea. Când mergi la baie voi veni cu tine, oriunde.

      — De fapt nu mai e o idee așa bună.

      Deodată ușa se deschide și mă ridic de pe William speriată.
Era chiar Jessica, fata asta nu știe să bată la ușă? Și ce naiba caută aici.

      — Scumpule am auzit că ai fost împușcat. Am venit cât de repede am putut.

      — Ai întârziat cam o săptămână. De ce ești aici?

      — Am venit să-ți spun că pe fetiță o va chema Nicole.

      — Nu era neapărat să-mi spui asta. Știi...într-un fel nu îmi pasă Jess.

      — Nu îți pasă de propriul copil?

      — Nu. spuse William și îl ghiontesc, nu poate să vorbească așa, până și pe mine mă doare

      — Oricum te voi trece în certificat doar pentru că am nevoie de pensia ta alimentară.

      — Îți voi asigura traiul, doar să nu mă mai cauți.

      — Bine...știu că într-o zi mă vei implora să te las să o vezi pe fii-ta!

      Pleacă exact așa cum intrase. Niciun "bună" sau "pa", nimic.

      — Așa, să ne întoarcem unde rămăsesem. Parcă spuneai că mă lași să te leg cu cătușele de pat și să fac cu tine ce vreau.

      — Ești idiot William? Tocmai ai aflat că pe fetița ta o va chema Nicole și ție îți stă gândul numai la prostii? E greu fără un părinte, am trecut prin asta.