Lacrimile îmi curgeau șiroaie de-a lungul obrazului vânăt. Mâna cu siguranță îmi era luxată și coapsa dreaptă mă durea extrem de tare. Eram distrusă, confuză și sătulă până peste cap.
E un monstru! Altă definiție pentru el nu pot oferi.
Nu știu cât e ceasul, dar afară nu era lumină, deci e toiul nopții.
Și ce am făcut să merit asta? Nu tatăl meu i-a pus pe acești băieți să mă răpească, atunci cine? La naiba, de ce nu pot avea o viață ca oricare altă adolescentă normală? De ce? Plec de acasă, îmi pică un...monstru în cale, dacă mă întorc acasă, dau de alt maniac violent.
Crețul, a cărui nume nici acum nu l-am aflat, e un...nu am cuvinte. Lucas, spunea să nu-l enervez și nu am făcut-o niciodată, și totuși apare în "camera" mea și începe să mă...lovească...fără nici un motiv. Atâtea întrebări fără răspuns ce mă copleșesc.
M-am întins din nou în pat, dar nu pot sta nicicum, nu mă pot odihni. Gândul că crețul va apărea din nou mă tot bântuie. Nu am făcut nimic, doar am dormit, la naiba, și a venit, m-a luat pe sus și a început să mă lovească, fără pic de milă. Lacrimile au început să vină și mai multe. Mă doare sufletul....
Am închis ochii și am încercat din răsputeri să adorm, și într-un sfârșit am făcut-o. Fără să am parte de vreun coșmar peste noapte.
*
— Emma...trezește-te...
Tresar și inima începe să îmi bată ca nebuna.
— Liniștește-te, sunt eu Lucas.
Am început să plâng și l-am cuprins în brațe, nu știu de ce am avut reflexul ăsta dar spre surprinderea mea el mi-a răspuns la îmbrățișare. De ce? De ce nu poate fi crețul ăla la fel ca Lucas? Sunt frați, dar nu e nici o asemănare între ei.
— Hai să faci o baie. spune și simt cum zâmbește, camera era extrem de întunecată
Ies pe hol și el se întoarce zâmbind. Dar zâmbetul îi pierise când mă văzuse cu obrazul vânăt.
— El a făcut asta, așa-i? întrebase și eu dau afirmativ din cap. Îl omor... spuse scurt și fugi pe scări, eu fiind pe urmele lui
Merse direct în bucătărie. Când am intrat și eu, m-am oprit în prag și sângele mi-a înghețat în vene. Monstrul ăla cu ochi verzi era la masă, butonând telefonul. Am început să tremur incontrolabil, un sentiment crescând în mine, sentimentul de frică. Pentru prima dată în viața mea, simt frica față de cineva. De tata nu îmi era și nu știu de ce...
— Omule, ai luat-o razna?
— Nu, mulțumesc de întrebare. Oh, se pare că ai adus-o și pe mica prințesă. 'Neața. spune venind spre mine, dându-mi o șuviță de păr după ureche
Dar eu mă retrag și mă ascund după Lucas.
— William, tata a spus să o ținem în casă. Nu să ne facem de cap cu ea. Ce dracu nu înțelegi?
Deci... William îl cheamă pe el. William, un nume potrivit diavolului, adică cel care mi-a făcut aceste zile un iad, și au trecut abia vreo trei.
— Nu mi-a impus nici o regulă. A spus simplu să o ținem ferită de societate. Ce dracu nu înțelegi tu că putem face orice cu ea...?
M-am încruntat, nu sunt o jucărie nenorocită.
William se apropiase și îmi mângâiase obrazul vânăt.
— Urâtă vânătaie.
Din reflex, și o porție de curaj adunată, i-am tras o palmă cât de tare am putut, încât și-a întors capul în partea dreaptă.
— Ascultă aici. spuse și mă strânse de mână, am scâncit, dar nu m-a băgat în seamă. De data asta te iert, pentru că ești nouă și nu mă cunoști, dar data viitoare vei fi pedepsită...
— Peste cadavrul meu! intervine Lucas
— Of, micuț pui de pisică. Nu-mi spune că te-ai îndrăgostit, de o, ușuratică ca asta...
— Încetează! spun, fără să mă controlez
— Nu îmi spui tu mie ce să fac!
Lucas, nervos, mă trase de mână și am ajuns în fața băii.
— Când ieși, avem ceva de discutat. spune Lucas calmându-se treptat
Am încuviințat și am intrat în baie.
După douăzeci de minute, am ieșit din baie în timp ce îmi aranjam părul într-un prosop.
— OK. Fratele meu a plecat de acasă. Am cale liberă în a-ți spune adevărul.
Am ajuns în sufragerie, și ne-am așezat pe canapea. El se uitase în ochii mei, și eu în ochii lui, căprui ca ciocolata. Părul brunet îi era aranjat într-un mod sexy, și era îmbrăcat cu o pereche de blugi negri, cu un pulover negru. Era anormal de frumos...
— William, e fratele meu, știi asta. Și e mai mare ca mine cu doi ani. Dar el, e diferit față de noi.
L-am privit confuză. Nu înțelegeam despre ce vorbea. Adică cum diferit?
— S-a născut prematur cu o lună. Și nu știm dacă e din vina aceasta sau e natural, dar are probleme...mintale, să spunem. Adică se manifestă în moduri diferite. Cred că ai descoperit cum se manifestă la nervi... Adică unii numără până la 10, el vede plăcerea în a lovi și a lăsa vânătăi. La fericire, el nu sare în sus ca orice om, el...dărâmă toate lucrurile care îi vin în cale. E un om ciudat, și o să încerc să-l țin departe de tine. Eu și tata deja ne-am obișnuit cu el și pornirile lui, mama a murit din cauza cancerului...
Lasă vânătăi... am început să îmi mângâi rana de pe obraz, m-a marcat, am fost una din victimele lui, și am să fiu în continuare.
— Așteaptă aici, mă duc să aduc ceva de băut. spuse și pleacă
Am început să inspectez sufrageria, era complet albă, mobilată cu dulapuri din lemn de cireș. Și era și ușa de la intrare...calea mea spre libertate, dar nu are sens să încerc, sigur era închisă, și Lucas poate apărea în orice moment.
Lângă ușă era o măsuță mică cu o poză înrămată. M-am apropiat de ea și am privit-o uimită. Era familia lui Lucas și a lui William. Ei erau foarte micuți, și stăteau cuminți în brațele părinților lor. Și am observat că William semănase perfect cu mama lui.
Dintr-o dată ușa se deschise și pe ea apăruse William, dând nas în nas cu mine.
— Voiai să evadezi, așa e?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
