Moarte pentru prieteni! [TERMINATĂ]

Doar ei!

    Dacă ar știi el adevărul....
     Mă duc în dreptul prietenilor mei care așteaptă niște explicații.
     -Deci? Spune Lili.
     -Veniți, nu putem vorbia aici. Vă voi spune totul altundeva. Știu! E o cafenea în apropiere. Veniți! Le spun eu mândră că am găsit o soluție.
      Mergem câteva strazi și intrăm într-o capfenea. E destul de drăguț. Ne așezăm la o masă mai retrasă din cafetea. Apoi un chelner vine și ne ia comanda. Am cumandat un ceai, iar restul cafea. Eu nu consum cafea. Nu îmi place. La scurt timp apare și chelnerul cu comanda.
      -Deci Maya, de ce se tot întâmplă aceste ciudățenii? Mă întreabă Luk.
      - V-am povestit cum părinții mei au murit din cauza lui Axel. Și apoi s-a întâmplat chestia cu Nicol și Luca. Spun și las privirea în jos. Alex vine lângă mine și mă ia în brațe.
     - Totul o să fie bine, iubito. Spune în șoaptă.
        Apelativul folosit de el îmi face pielea să furnice iș stomacul să mi se strângă.
      - Dar tot nu înțeleg de ce se tot întâmplă toate astea și de ce? Mă întreabă Ryan.
       - Din cauza lui Axel. Spun si oftez. Vrea răzbunare. Vrea sã mor! Nu se va lăsa pânã nu își va împlini scopul. Și pentru a mă face să cedez vă face rău vouă. Chear nu vreau să vă facă rău vouă. Nu îmi doresc asta si nu știu ce să mai fac. Spun și o lacrimă își face apariția pe chipul meu însă Alex are grijă să o îmi șteară grijuliu.
      Prietenimei sunt nervoși și speriați de ce le-am spus. Se poate citi pe chipul lor. Ryan se ridică nervos și începe să țipe atrăgând atenția celor din jur.
    - Ce să faci? Îți spun eu ce să faci!  Eu nu vreau sã sfârșesc din vina unei prostioare de a ta. Înțeleg? Așa că mai bine MORI. Spune pe un ton tăios.
      Cuvintele lui îmi zdrobesc inima. Com poate fii așa? Apoi câteva lacrimi îmi curg pe față apoi cad jos. Alex mă prinde de mână și mă ține strâns lângă el. Îl urmăresc pe băiatul ce acum câteva minute susținea că îmi este prieten cum pleacă din cafene. 
     Luke iș Nina se ridică și ei de la masă.
    - Îmi pare rău Maya dar nu vreau să îmi pun viața în pericol. Spune lipsit de vlagă si pe un ton răutăcios Luk.
    - Îmi pare rău. Spune și Nina iș ies din cafenea.
      Lili vine în fața mea cu o privire tristă.
     - Făo! Haide știu că asta aștepți. Dă-i drumul înjură-mă, țipă fă ce vrei cu mine dar tu vei fi mereu prietena mea orice miai face. Spun printre lacrimile ce îmi curg pe față cu toate ca Alex se chinuie să le șteargă.
      - Cum poți crede asta Maya!? Nu aș face asta niciodată. Prefer să mor dar să știu că îți este bine. Lasã! Totul o să fie bine! Trecem noi și peste asta. Nu-ți fă griji. Spune și mă ia în brațe apoi se alăturã și el îmbrățișãrii.
       Ei sunt singurii care mi-a mai rămas.
      - Vă iubesc enorm. Spun dar încontinore nu mă pot oprii din plâns.
     - Maya, nu îi urâ! Le este doar teamă. Spune cu o privire tristă Lili.
     - Nu îi urăsc. Nu îi pot urâ. Nu am cum să îi urăsc. Îcerc că îi înțeleg pe ei. Chear dacă știu cã ei mă urăsc. Sunt prieteni mei și nimic nu va schimba asta.
     - Nu pot să cred ce inimă ai Maya. Ești o adevărată prietenă. Spune Lili.
       - Eu trebuie să ajung acasă. Se face târziu. Te voi suna când ajung. Pa. Spune Lili și pleacă.
      Rămân singură cu Alex care nu îmi dă drumul nici pentru o secundă la mână.
     - Ar trebui să mergem. Te duc acasă. Hai. Spune Alex pe un ton protector.
     Nu spun nimic și îl las să mă conducă la mașina lui. Urcăm în mașină și demarăm în trombă.
     Ajungem acasã la mine si eu cobor din mașinã. Îl vă d pe Alex cum vine după mine.
     - Ce faci? Îl întreb curioasã.
      - Mă asigur că ajungi în pat! Spune în timp ce eu descui ușa.
     Intrăm înăuntru și las cheile pe masă. Urcăm în camera mea nu tocmai ordonată și mă îndrept spre dulap pentru a scoate pijamalele.
     - Ce faci? Mă întreabă curios.
     - Mă schimb. Nu pot dormii așa. Spune și mă întorc pentru al vedea.
      Stă așezat la marginea patului și mă privește.
       Aud telefonul bâzâind si îl iau să răspund.
    - Alo! Maya ce faci?
    - Bină. Cu Alex.
     - Ooooo. Bine atunci vă las. Noapte bună dragă.
    - Noapte bună.
    După ce termin de vorbit las telefonul pe masă și mă duc la baie. Îmi fac un scurt duș iș mă schimb în rochița mea albă de noapte.
    Mă întorc în cameră si îl găsesc pe Alex cu foaia pe care pe care am primito.... De la Axel să îmi spunã că mă vrea Moartă.
     - Alex? Ce faci? Țip la el nervoasă.
     - Ce fa? De ce nu ai spus că dobitocul ăsta te amenință! Maya ești nebună? Nu vezi că nu e bine ce faci? De ce nu mi-ai spus? Țipă nervos la mine.
      Stă în fața biroului cu brațele încrucișate așteptând să dau un raspuns. Își trece mâna prin păr în semn de exaperare și lovește dulăpiorul cu pumnul. Are nervi.
     - Maya! Cum poți să îmi ascunzi lucruri? Nu e bine pentru tine, pentru noi. Pentru nimeni. Cine mama draqu e ăsta să se creadă călăul tău? Nimeni! Dar nimeni nu are dreptul de ați lua viața! Înțelegi?
     Nu spun nimic. Doar stau și privesc în jos. Știu că sunt vinovată, dar mia fos teamă, nu vreau să sufere nimeni pentru mine, sau din vina mea. Simt cum lacrimi fierbinți.
     Alex vine spre mine și mă prinde de măini tandru.
     - Uitã-te la mine. Spune aproape în șoaptă.
     Însă eu nici nu mă mișc. Nu am destulă foră să o fac. Îmi prinde fața între palmele lui mari forțându-ma să îl privesc în ochii.
      -  Ooo! Maya te rog nu plânge. Spune și mă trage pe pat. Mă urc pe pat și mă așez în poziție turcească iar el vine și se așează în fața mea.
      - Iartăma nu am vrut! Spune și îmi șterge lacrimile.
     - Nu am vrut să te rănesc doar că am înebunit când am văzut ce ți-a scris dobitocul ăla. De ce nu mi-ai spus? Spune încet, calm si dulce.
      - Mia fost teamă! Spun cu o oarecare reținere.
      - Teamă? De ce? Întreabă si îmi așează câteva fire de păr ce stăteau anapoda.
      - Nu vreau să suferi pentru mine. Spun si îmi ridic privirea pentru ai vedea fața.
        Pe chipul lui se poate citi tristețe, dezamăgire, comfuzie și ură.
       - Maya! Crezi că dacă îmi ascunzi lucruri nu voi suferi? Nu Maya sufăr mult mai mult când aflu că nu miai spus și asta mă face să cred că nu ai încredere în mine. Spune clar pentru a putea înțelege tot ce spune.
        - Nu. Nu e adevărat deloc. Am încredere în tine.
        Mă ia în brațe și mă pune în poala lui. Îmi las capul moale să cadă pe umãrul lui.
          -Trebuie să plec. Spune cu o tristețe în voce.
           - De ce? Întreb știind că e o prostie ce tocmai am spus.
            - Trebuie să ajung acasă. Cu toate că nu prea am chef să dorm.
            - Nu. Nu vreau să rămân din nou singură.
             Aceste cuvinte îl fac să mă privească uimit.
           - Rămâi aici. Spun iș îl strâng mai tare în brațe.
            - În cazul ăsta....
             Se ridică de jos și îsi dă tricoul jos rămânând doar în pantalonii scurți de pe el.
          Se așează în pat mă trage la pieptul lui și mă acoperă cu pătura. E așa bine. Simt cum mii de fluturi dansează în stomacul meu și pielea mi se furmică la atingerile lui. Se apleacă și mă sărută timid pe buze.
           Mă ridic pe coate și mă năpustesc asupra buzelor sale. Ne sărutam cu foc de parcă am faceo pentru ultima oară.
           - Te iubesc, Alex! Spun hotărâtă......

Heiii! Sper sã vă placă!