Moarte pentru prieteni! [TERMINATĂ]

Luca

     Ajung acasă și mă trântesc în pat. Nu pot să cred ce mi se întâmplă. Nicol mă urăște. Dar o înțeleg. Câte s-au întâmplat în ultima vreme.
     Înainte petreceam zile și nopți cu prieteni, cu gașca mea nebună. Apoi alex începuse să se comporte ciudat și mă făcea de râs mereu. Apoi aflu că cel mai cool și tare băiat din școală mă iubește. Va-ți inchipuit vreodată că Alex ar face așa ceva? Eu Nu. Apoi părinții mei pleacă cu serviciul și eu rãmân singură acasă. Urmeazã cea mai tare petrecere. Apoi la școală aflu că în mod misterios părinții mei au murit. Apoi apare cel mai mai romantic sărut în ploaie. După care am depresie și două săptămâni nu ies din casă și nu primesc pe nimeni înafară de Alex și telefoanele lui Lili. Dar nu spun nimănui despre pãrinții mei și nu voi spune. Apoi când hotărăsc să uit totul și să las trecutul în urmă aflu că Axel mi-a omorât părinți și nu se va lăsa până nu voi fii moartă. De ce? Pentru răzbunere. Următoarea zi primes un bilet ce mă înspãimântă și ca prin mister casa lui Nicol ia foc. Ajung la casa ei iar ea mă urăște. Numai din cauza unui nenorocit de bilet care spune că totul e din vina mea. Și vinovatul penteu casa lui Nicol e ......tobele vă rog..... Ca de obicei Axel. Acest om, dar nu îl pot numi om. Acest demon îmi distruge viața. Și tot ezit să le spun prietenilor mei despre el.
Și fără să vreau adorm....și cad în lumea viselor.
.......................
    Mă trezesc în pat și încerc să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat. A da Nicol. Mă duc în bucătărie și îmi fac un ceai. Mă așez la masă și îmi beau ceaiul butonând telefonul.
     "Hei, frumoaso ce faci?'' Primesc un mesaj de la Alex.
      '' Bine''
      ''Îmi e dor de tine''
      '' Și mie ași vrea să fii aici și să mă ții în brațe!''
      " Cine a zis că nu sunt?"
      Apoi aud soneria sunând. Mă duc și deschid și în fața mea apare Alex. Când îl văd îl iau în brațe. El mă ia în stil mireasă și ne punem pe canapea. Mă pune în brațele lui iar eu mă cuibăresc la pieptul lui. Eram așa mică pe lângă el. Fără să vreau încep sã plâng.
     -Maya? Ce ai? De ce plângi? Mă întreabă Alex panicat.
       Îmi ridic privirea și mă uit în ochii lui.
      - Dacă cineva mi-ar fii zis acum câtev luni că s-ar fii întâmplat toate astea ași fi zis că e nebun.
      - Hei Maya ascultă, totul e făcut să putem trece peste el! Asta a decis soarta pentru tine!
       - Dacă soarta mea e Axel atunci sunt moartă! Spun punând capul înapoi pe pieptul lui.
        -Ce? Mă întreabă pierdut. Mai bine că nu a auzit ce am zis.
          - Nimic.
          -Hei vrei să punem un film?
          -Ok.
          -Ce să fie?
           -Ce vrei tu!
           Îl văd cum pune un SD apoi se așează lângă mine ținându-mă în brațe. Apoi văd cum pe ecran apare acel castel. Apoi titlul. Rapunzel? Se uită la desene?
             -Rapunzel?
            - Da! Nu îți place?
            -  Ba da. Ți îți place?
            - Normal. Cui nu îi place Rapunzel.
             Ne-am uitat la film apoi am mai făcut un ceai.
             -Ți-a plăcut? Mă întreabă Alex.
              - Da dar nu mă așteptam să îți placă!
             -Îmi place! E vreo problemă?
               -Nu.
           Bãiatul ăsta poate nui normal. Adică se uită la desene și recunoaște asta făra jenă. Ce om face asta? În fine.
           - Poftim. Spun și îi întind ceașca de ceai apoi mă așez pe canapea. Îl vãd cum se apropie de mine. Știu ce vrea să facă. Mă apropii de el și îl sărut. Cel mai romantic sãrut. Și sărută bine băiatul ce să spun? Dar suntem întrerupi de telefonul lui. Tresat și eu și el când aud melodia telefonului lui. Se ridică în picioare și se duce la cuier unde e haina cu telefonul. Pare compet buimăcit. Abea mai merge. Nu pot să cred ce efect am asupra lui. Părea pierdut în spaiu. Ia telefonul și răspunde.
          -Alex! Frate, vino repede în centru. Unde ești? Se aude vocea în telefon.
          - La Maya. Ce s-a întâmplat?
          -Ia-o și pe ia și vino!
           -Ok.
         Apoi închide telefonul și își ia geaca pe el.
          - Alex, cine era?
           -Ryan. Ia ceva pe tine.
           - Unde mergem? Îl întreb luând geaca pe mine.
           -În centru. Spune și ieșim pe ușă.
            -De ce?
             - Nu știu.
           Apoi urcăm într-un taxi și în câteva minute ajungem în centru. Pe o străduță mai retrasã era niște salvări și poliiști. Ne ducem acolo și în vedem pe ceilalți. Mã duc la Lili și ea mã ia în brațe.
           -Ce s-a întâmplat? O întreb pe Lili apoi îi văd pe Nina, Ryan și Luke.
          - Luca a fost atacat pe stradă. Spune Lili aproape plângând.
           -Cum? Spune Alex.
            -Da. Luca spune că nu i-a văzut fața. Îmi spune Nina.
           - Dar Nicol? Îi întreb.
           -A zis că nu vrea sã mai aibă deaface cu noi.
           -Maya, Luca mi-a dat asta. Spune Luke și îmi dă un bilet.
           - Ce e asta?Apoi îl citesc.
           Totul din vina Lilianei!
         Nu pot sã cred.  Axel din nou. El a fost. Mă așez jos și încep să plâng.
         - Maya! Ce sunt cu toate biletele astea? Același bilet a fost și la Nicol. Îmi spune Lili.
        -Cred cã e timpul să vă spun. Dar nu aici e periculos.
        Așa cã am hotărât să mergem la mine. Dar mai întâi am vrut să vorbesc cu Luca.
     Mă duc lângă ambulanță unde era bandajat de niște medici. Era plin ne lovituri și sânge. Nu pot să cred că Axel a fãcut asta.
    - Luca?
     - Pleacă! Nu vreau să te văd! Nu vezi că faci numai rău!? Țipă el la mine. Atunci încep să plâng.
     - Luca nu e vina mea!
    -Mai scutește-mă. Maya! Nu e vina ta? Atunci a cui? E numai vina ta! Pleacă! Dispari din viața mea!
    Si am pleca de lângă el îndurerată. Dacă ar știi adevărul.......

Pwp...
     Sper să vă placă. Și vreau să vă spun că am început o nouă carte! Se numește Vârcolacul focului. Poate aruncați o privire! Paaaa!