Moarte pentru prieteni! [TERMINATĂ]

Tu ai fost!

Heii! M-am întors! Am hotărât să public în continoare. Chear dacă nu am primit nici un vot. Băiii, lume chear așa răi să fiți? Nici măcar un vot!? Pliz! Nu fiți răi!
  
   Și atunci în acea clipă s-a întâmplat ceea ce așteptam de atâta timp. Alx mă sărută. Un sărut extraordinar, lent și apăsat. După ceva timp ne-am desprins din sărut și îmi zâmbi cald. Mă prinde de mâini și își lipește fruntea de a mea.
  - Îți spun un secret? Mă întreabă Alex încet.
   - Ce?
  - Acesta a fost primul meu sărut! Spune puțin rușinat.
  -  Pâi și majoreta? Îl întreb curioasă.
  - Am mințit!
  - Și eu care mă gândeam că sunt singura care nu a avut primul sărut.
   - Am mințit. Nu vroiam să aflați ca un tip ca mine nu a avut primul sarut.
  - Nu trebuia să minți!
   - Știu. Stai.
   Spune și își dă jos geaca de pe el și mi-o pune pe umeri. Eram udă până la piele. Și se pare că ploaia nu se va oprii prea curând.
  - Hai te duc acasă?
   - Da.
    Ajung acasă mă schimb și ma așez în pat. Nu pot sa cred că am avut primul sărut. A fost așa romantic. Doamne și ce bine sărută Alex. Nu mai apuc să zic nimic ca aud usa de la intrare. Cobor și deschid. În fața mea apare Alex.
  - Maya, ămm am uitat geaca. Spune și se scarpină în cap.
  - A da sigur. Iau geaca din cuier și io dau.
  - Bine atunci. Ai grijă de tine și nu te mai gîndii la părinii tăi, îți faci rău.
   Cum aud asta izbucnesc în lacrimi. Știu că e prostesc poate. Dar nu ma pot abține. Îmi e dor de ei.
   - Offf, Maya iartă-mă nu am vrut. Spune și mă ia în brațe.
   - Nu e vina ta! Alex pot să te rog ceva? Îl întreb desprinzându-ma din îmbrățisare.
   - Orice.
   - Te rog, să nu spui nimănui despre părinții mei!
   - Dar, Maya nu e bine să îți înăbușești emoțiile.
   - Alex te rog nu vreau ca ceilalți să sufere pentru mine!
   - Doamne! Maya ce inimă bună ai! Pui mai presus sentimentele celorlalți decât ale tale. Bine nu o sã spun nimănui.
   - Promiți?
  - Promit.
    Astea fiind spuse mă ridic pe vârfuri și îl sărut.
   - Te iubesc! Îmi spune după ce îl sărut.
   - Și eu. Spun înroșindu-mă.
    - Și tu ce? Face el mișto de mine.
   - Și eu... Te iubesc.
    Apoi mă mai sărută o dată și pleacă. Apoi mă duc în cameră și fără să vreau încep să plâng. Părinții mei! De ce? De ce? Nimic nu mă poate face să mă liniștesc. Doar un singur lucru cred că ar putea. Mă duc în baie și iau o lamă.
     Îmi trasez câteva zgârâieturi adînci apoi privesc cum sîngele se scurge pe podea. Niciodată nu am înțeles de ce oamenii fac chestia asta. Dar acum am înțeles. Te liniștește. Durerea te face să uiți de griji.
   
- După două săptămâni-
   De 2 sãptămâni  am stat numai în casă și am plâns, nu am vorbit cu nimeni înafară de Alex care mă vizita mereu și Lili cu care mai vorbeam la telefon dar nu iam spus despre parinții mei nu am vorbit cu nimeni altcineva. Restul au venit la mine acasă dar nu am vrut să vorbesc cu iei. Le-am spus doar că mă simt rău. Nu vreau să sufere pentru mine. Nu e drept. Și mie dreu să îi mint dar nu am ce face. O să le spun când voi fii pregătită. Însă Alex m-ia ținut o predică în care îmi spunea că e prostesc să mă tai. Doar nebunii fac asta!
      În sfârșit hotărăsc să ies la aer. Mă îmbrac și mă duc să mă plimb. Merg și mă plimb prin oraș apoi mă retrag întrun parc. Mă așez pe o bancă și îmi pun capul între palme gândindu-mă la cât de multe am pierdut în tot acest timp.
     O mână caldă mă atinge pe umăr. Mă ridic brusc și observ că era Axel.
    - Bună, Maya ce faci? Mă întreabă cu o față satisfacută. Oare de ce?
    - Bună. Bine. Spun cu un zâmbet prefăcut.
     - Hai Maya nu te mai preface atât. Și îmi pare foarte, foarte rău de părinii tăi.
    - Stai... Tu de unde știi de părinii mei? Spun făcând ochii mari.
    Auzind asta zâmbește malefic.
   - Uite că țiai dat seama. Spune cu mândrie parcă.
   - Nu.
   - Ba da.
    - Tu ai fost. Tu, doar tu. Țip și încep să plâng.
    - Da scumpo eu am fost. Ce deșteaptă ești.
    - De ce? De ce ai făcut asta? Ce inimă ai.
    Apoi se apropie de mine dar mă dau înapoi.
    - Ai auzit vreodată de răzbunare? Mă întreabă și se apropie de mine periculos de mult.
    - Ce vrei de la mine.
     - Te vreau pe tine. MOARTĂ.
    Mă prinde de coate și mă trage lângă el.
    - Dă-mi drumul monstrule. Spun plângînd mai tare.
    - Pentru un sărut. Spune și se apropie de mine să mă sărute.
    Acum ce fac? Nu pot să îl sărut pe dobitoc.
   - Bine.
    - Bine?
   - Da.
     Mă apropii de el și îmi bag măinile sub tricoul lui să îmi pot elibera mîinile. Îmi ridic un picior să îi las mâinile ocupate. Apoi las din nou piciorul jos și cu celelalt îi lovesc în moștenitori. Cade jos ghemuit.
   - Vei regreta asta. Nu mă las până nu vei fii moartă.
    Apoi încep să alerg spre casă plângând. Nu pot spune nimănui ce s-a întâmplat. Vor crede că sunt o curvă și că eu mam dat la el. Nu înțeleg de ce mă vrea tâmpitul ăsta pe mine moartă. Ce am făcut eu?
  
  

Pwp...
  Lăsai vot sau com cu păreri!