Vreau ca tu să ştii...

Prolog

"─ Ai un minut să-i spui rămas bun maică-tii, spune bărbatul masiv care apropie din ce în ce mai mult arma de tâmpla mamei.

─ Stai, nu! Te rog! Nu o omorî! ţip la el cu ultimele puteri care mi-au mai rămas, simțindu-mi ochii cum ma ustură de la atâta plâns.

─ Tic-tac, tic-tac. Timpul trece fetițo, după să nu spui că am fost rău cu tine, spune arogant omul pe care am ajuns să-l urăsc cel mai mult în viața mea. Oh, ia te uita, timpul a trecut.

Stau legată și privesc neputincioasă imaginea din fata mea. Doi bărbați masivi si echipați cu arme se afla in casa noastra și vor să-mi omoare mama. Femeia care mi-a dat nastere, îngerul meu păzitor, care are fața pătată de lacrimi amare și inima sfâșiată, urmează să fie ucisă de un om fără suflet, un demon.

─ Te iubesc, scumpo! Nu mai plânge. Fereste-te de..."