Vreau ca tu să ştii...

Capitolul 1

1. Visul

<< Riley >>

 ,,Aceeasi incapere sumbra in care am fost de nenumarate ori. O incapere care a fost candva a unui inger pazitor, dar care s-a transformat intr-un lagar al sufletelor spulberate. Aceeasi pereti, mobila, podea patata de sangele unui trup firav si neinsufletit. Aceeasi fetita cu lacrimi in ochii a carei sclipire s-a dus odata cu sufletul mamei sale. De ce viata este atat de cruda? De ce exista sentimente pe lumea asta? De ce ne nastem ca sa suferim?"

─ Riley? Trezeste-te odata! se aude vocea care in ultimul timp a devenit sacaitoare.

─ Ce dracu vrei? Mai lasa-ma in pace! ii spun nervoasa, trecandu-mi palma peste frunte si simtind broboane de transpiratie.

Si dupa sapte ani nenorociti de cand nu mai e mama printre noi, inca o visez. Sapte ani in care viata mea s-a schimbat radical: de la fetita cuminte care mereu zambea si se juca cu papusile la fata aroganta, cu o inima de gheata, care ,, se joaca '' cu pericolul, dar care nu-si arata adevarata latura. Prefer sa par o tocilara plictisitoare si care nu stie sa se distreze decat adevarata eu. Daca tot am reputatia asta de ce sa nu o duc pana la capat? S-asa mai am de suportat un singur an in ,,inchisoare,, si dupa aceea voi face ce vreau eu.

─ Pai te-am auzit din camera mea cum tipai. Inca o visezi? ma intrerupe din gandurile mele, in glasul sau fiind o urma de regret.

─ Mda. Nu mi-o pot scoate din cap, spun trecandu-mi ambele palme peste fata si incercand sa ma calmez.

─ Hei. Esti bine?

─ Dupa cum poti vedea si tu sunt bine, sanatoasa, ii raspund ironic. Acum poti sa te cari din camera mea?

─ Tipic lui Riley Cooper, spune razand si se ridica din pat. Apropo, maine seara o sa dau o petrecere de sfarsit de vacanta, deci ai face bine sa te comporti frumos cu invitatii.

─ Glumesti, nu? o intreb crezand ca are chef de glume la ora asta, dar speranta mea s-a dus cand o vad dand negativ din cap. In niciun caz! Nu-mi aduci toti idiotii in calduri aici!

─ Ei bine, imi pare rau sa te informez ca nu am venit sa-ti cer aprobarea. Daca eu vreau sa fie o petrecere, atunci o sa fie. Nu apuc sa i-o intorc ca a si tulit-o. Idioata.

─ Mai du-te dracu!

Am nevoie de o gura de aer, pana nu innebunesc. Ma dau jos din pat si ma indrept spre dulap. Imi iau niste pantaloni de trening negri si un hanorac pe care il trag peste un maieu. Imi indes pachetul de tigari , bricheta si telefonul in buzunar nu inainte sa ma uit la ceas. Ora 2. O plimbare noctura, grozav!

Ies pe usa casei si incep sa ma plimb pe aleea intunecata si pustie. Ce e mai frumos decat sa te plimbi singur noaptea, fara sa te deranjeze nimeni? Cand eram mai mica imi era frica de intuneric, dar acum mi-am dat seama ca fugeam de o parte care acum se afla in sufletul meu. Intunericul si drogurile sunt remediile mele pentru depresie. Drogurile ma ajuta sa uit de toate problemele mele si sa ma simt ca in paradis, in timp ce intunericul reprezinta tot ceea ce simteam eu in momente de cumpana: tristete si singuratate.

Imi scot o tigara din pachet si o aprind. Trag puternic din ea si continui sa ma plimb fara nicio directie.

 ***

Dupa cateva ore de plimbat in aer liber si de meditat, ma intorc acasa.

Nici bine nu intru pe usa ca dau de o gasca formata din 6 persoane, cu Raven in frunte. Prietenii ei retardati care se cred buricul Pamantului si care cred ca banii pot cumpara orice.

─ Ia te uita cine a venit! Si ca tot vorbeam de retardati care se cred buricul Pamantului, iata-l pe Lucas. Fratele iubitului surorii mele. Tipul care m-a frecat la icre doi ani de zile, tinandu-se dupa mine. Ori nu vrea el sa accepte idea ca nu are nici o sansa cu mine, ori are o defectiune la creieras.