Vreau ca tu să ştii...

Capitolul 8

<< Riley >>

Dupa ce ajung in fata casei lor, intru pe usa fara sa mai sun. Cand o deschid, raman blocata in prag si privesc socata de imaginea din fata mea. Un Dylan nervos si beat, care arunca tot ce prinde in cale si o Anya care sta speriata intr-un colt si plange silentios. Nu l-am mai vazut pana acum atat de nervos, sincera sa fiu si mie imi e teama de el in momentul asta.

– Dylan! tip si fug spre el. Opreste-te! Te rog! imi pun ambele maini pe fata sa si il oblig sa se uite la mine.

Se vede pe fata lui ca e distrus si asta e numai din vina mea. Nu am vrut sa se ajunga aici. Tot ceea ce am vrut, a fost un prieten care sa-mi fie alaturi, nu sa-l fac sa sufere. Aduc numai belele, ii fac pe apropiatii mei sa sufere...

– Nu! Lasa-ma! M-ai prostit destul, pleaca! imi trage brutal ambele maini de pe fata si abia ca se tine in picioare. Se sprijina de perete si ma priveste cu ura. Aceea privire pe care o merit din plin. Cu ce ti-am gresit, Riley? Cu ce?! tipa si tresar brusc cand il vad cum da un pumn peretelui. Ti-am fost alaturi la bine si la greu, te-am sprijinit, te-am ajutat cand ai avut nevoie, ti-am oferit un umar pe care sa plangi, dar tu ce? Dar tu ce ai facut, Riley? ma intreaba cu o voce stinsa si deja imi simt lacrimile cum se aduna in coltul ochilor. Te-ai aruncat in bratele primului venit, asta ai facut!

– Dyl ... , dar nu apuc sa spun ca sunt intrerupta de el.

– Taci! Nu vreau sa-ti aud scuzele de doi bani. Ce o sa spui acum? Ca-ti pare rau? Ca iti este mila de mine si de aceea ai venit aici? Nu am nevoie de compasiunea nimanui, Cooper. Mai ales de a ta, imi sopteste ultima propozitie cu dezgust si il vad cum se lasa in jos, sprijinit de perete.

– Dylan, chiar nu am vrut sa se ajunga la asa ceva. De ce faci toate astea? De ce iti faci singur rau? ma aplec inspre el, fetele noastre fiind la acelasi nivel si privindu-ne unul in ochii celuilalt. Tin la tine ca la un frate, esti persoana care mereu m-a protejat, m-a sfatuit, mi-a aratat ce e bine si ce e rau, m-a ajutat sa trec peste momentele grele. Tu impreuna cu Anya si Tobi. Voi sunteti ca o familie pentru mine, va iubesc enorm de mult. Mi-as da si viata pentru voi. Mai ti minte cand am facut acel juramant acum trei ani?

– Cum as putea uita? Toti patru ne-am jurat ca indiferent de situatie, ne dam viata unul pentru celalalt, spune razand parca amintindu-si de acele vremuri.

Ma uit dupa Anya si vad cum a inceput sa se mai calmeze. Ii fac semn din cap ca e totul ok si ca poate sa ma lase singura cu el.

– Exact. Voi trei sunteti singurii mei prieteni la care tin atat de mult, asa ca te rog din suflet nu-ti fa rau. Pedepseste-ma, injura-ma, jigneste-ma, numai nu te distruge, ii cuprind fata intre palme si simt cum o lacrima imi scapa. Te iubesc, fratioare! Iti jur ca te iubesc! Dar nu in modul in care o faci si tu... Imi pare rau! spun si il iau intr-o imbratisare. Doar de asta mai am nevoie acum.

– Nu-i nimic, dovlecel. E suficient ca esti langa mine, spune si pot simti durerea din vocea lui.

– Iti promit ca intr-o zi iti vei gasi aleasa, o fata care sa te pretuiasca, sa te iubeasca, sa te faca fericit, asa cum vrei tu. Iti promit, fratioare!

– E in regula, Ril, da sa se ridice in picioare, dar cade inapoi. Cred ca am baut cam mult whisky, rade si de data asta il ajut sa se ridice.

– Sa nu te mai prind ca te imbeti atat de rau fara mine, nebunule, il ajut sa se aseze pe canapea si ma uit serioasa la el. Chiar daca situatia asta in care il vad pe el cum se chinuie sa stea pe propiile picioare e comica, nu-mi place sa-l vad in starea asta.

– Bine, mami, rade brunetul si imi face semn sa stau langa el, pe canapea. Vrei sa ne uitam la un film de groaza, ca pe vremuri?

– Ca pe vremuri, ii zambesc si il strang din nou in brate. Mi-a fost dor de momentele astea sora-frate.