Vreau ca tu să ştii...

Capitolul 4

<<Riley>>

Capul imi bubuie de la excesul de acool de aseara, iar alarma asta enervanta nu se mai opreste.

Ma uit la ceas si vad ca e 6 dimineata. Perfect! Sunt mahmura si n-am niciun chef de scoala sau de Dylan. Oh,nu! Dylan. Acelasi Dylan care mi-a fost ca un frate atata timp, iar care in urma cu o seara imi spune ca sunt o parasuta si ca profit de oameni. Cred ca Tobi avea dreptate, e de la bautura.

Usa se deschide si pe ea intra diva blonda aranjata pana la cel mai mic detaliu. Cred ca a stat vreo doua ore sa se aranjeze. E doar prima zi de scoala, nu o sedinta foto.

─ Neata, surioara! Pregatita de scoala? ma intreaba entuziasmata batand din palme ca un copil mic care primeste un cadou de Craciun.

─ Ti se pare tie ca sunt pregatita? ma uit la ea, pufnind.

─ Ai baut aseara? spune si stramba din nas. Ce?! N-a mai mirosit alcool in viata ei?

─ Nu e treaba ta. Deja mi s-a luat de prezenta ei. I-am spus de nenumarate ori ca nu-mi place sa fiu intrebata despre ceea ce fac, dar cine sa asculte, caci Raven nu.

Starea de greata nu-mi da pace asa ca fug spre baie si ma aplec spre toaleta, eliminand tot alcoolul.

Dupa ce vars si ultimul strop de whisky, ma spal pe fata, pe dinti si incerc sa-mi pun aparatul dentar fals. Daca vreau ca reputatia mea de tocilara sa fie intacta, trebuie sa fiu cat mai credibila. Imi impletesc parul in doua codite si imi pun vesnicii ochelari de vedere de care, in mod normal, nu as avea nevoie si intru din nou in camera.

O gasesc pe Raven tolanita in pat si uitandu-se pe o revista de moda. Tipic unei rasfatate.

─ Nu ai plecat? o intreb si ma indrept spre dressing de unde scot o camasa alba, o fusta neagra cu carouri, un cardigan la fel de plictisitor ca si restul hainelor de tocilari si bineinteles, balerini.

─ Oh, urasc cand te imbraci asa, imi face semn spre haine si se uita dezgustata la coditele mele. Si ala e un aparat dentar? Pe bune, Riley?

─ Asa se pare. Si de cand iti pasa tie cu ce ma imbrac? Oricum nu stam impreuna. Stai linistita surioara, reputatia ta nu o sa fie distrusa, ii spun rece si o vad cum se incrunta.

─ Nu spune asta! Nu mi-e rusine cu tine, doar ca nu inteleg de ce continui toata sarada asta. Esti atat de frumoasa si daca ai vrea ai putea avea orice baiat la picioarele tale, ma contrazice ea si totusi pare sincera.

─ Mda, asta n-o sa se intample si acum iesi! O sa pierd autobuzul si o sa intarzii la scoala, spun pregatind ghiozdanul, care mai mult pare pentru un copil de 7 ani. Cine ar avea un ghiozdan roz cu fluturasi colorati? Ei bine, eu. Riley Cooper, care trebuie sa se injoseasca atat de tare pentru a-si ascunde secretul in continuare.

─ Vezi?! Ai o bijuterie de masina si tu mergi cu autobuzul din cauza chestiei asteia cu tocilarii, imi replica ea pufnind.

─ Pa, Raven! ii fac semn spre usa si ea doar isi da ochii peste cap si pleaca.

***

Se pare ca si vremea tine cu aceasta zi groaznica, trimitand razele arzatoare ale soarelui. Intru in curtea liceului si o vad parca mai plina decat a fost vreodata. Aceeasi elevi plictisitori, care par sa fie entuziasmati. Pana la urma de ce ar fi? Doar a inceput scoala, nu?

Arunc o privire in jur si ma indrept spre stejarul batran din fundul curtii, locul meu si al prietenilor mei. Avem noroc ca e mai departe de intreaga agitatie a scolii si putem sa fumam in liniste sau sa punem la punct toate detaliile misiunilor.