Vreau ca tu să ştii...

Capitolul 18

Ma indrept cu pasi mici spre ei si incerc sa fortez un zambet in coltul gurii. Chiar nu sunt pregatita sa le aud criticile si nemultumirile. Pot vedea cu ochiul liber ca fata lor nu e tocmai una bucuroasa sa ma vada, ci mai degraba ar vrea sa ma bata in momentul asta, dar prefer sa raman puternica.

– Buna, prieteni! incerc sa par cat de fericita pot, sperand ca o sa-i imbunez si pe ei, dar degeaba.

– Prieteni?! Acum iti aduci si tu aminte ca ai prieteni? o aud pe Anya cum incepe sa ridice putin tonul si imi asum vina. Nici lor nu le-am mai raspuns la telefon, devenea prea enervanta caramida aia, asa ca am oprit-o timp de cateva zile. Cert e ca-i o caramida cam performanta, dar nu conteaza asta.

– Hei, scuze. In ultima vreme am vrut sa ma relaxez putin si...

– Si sa stai cu tipul ala nou, Sebastian, nu? de data asta sunt certata de Dylan care nu pare nici el in toane prea bune.

– Dylan, eu nu...

– Nu e nevoie sa-mi explici nimic, Riley. Chiar nu e nevoie, totul e de la sine inteles. Pana si un prost si-ar putea dea seama ca ti-ai petrecut tot timpul asta cu el, il vad cum ma priveste cu dezamagire si nu inteleg cu ce am gresit. Eu aleg cu cine sa stau si cu cine nu.

– Jayden te-a cautat de multe ori, Riley. Ne-am facut griji pentru tine, iar pe tine te-a durut fix undeva de noi, sunt surpinsa de data asta cand il aud pe Tobias. El niciodata nu a avut ceva de comentat asupra mea, dar vad ca baiatul si-a facut curaj. Asa deci!

– Si plus de asta, ce e cu imbracamintea asta pe tine? Nu era vorba sa ne tinem de promisiune cat timp suntem la scoala? continui sa tac si s-o ascult pe Anya care acum e nervoasa, dar nici eu nu mai am mult si-mi ies din pepeni.

– Ati terminat?! ridic neintentionat tonul si incep sa gesticulez nervoasa. Si cu ce dracu am gresit ca am vrut sa am cateva zile de liniste, ha? Si daca am stat sau nu cu Sebastian, asta e fix problema mea. Stau cu cine vreau, fac ce vreau si nimeni nu-mi impune sau imi cere mie socoteala pentru ceea ce fac, continui sa tip la ei, atintind cateva perechi de ochi pe mine. Sunt prea nervoasa in momentul asta, mult prea nervoasa. Imi pare rau pentru ca nu v-am raspuns la telefoane, mai mult de atat ce vreti sa va spun?! De fapt, nici n-ar trebui sa-mi para rau pentru ca presupusii mei ,,prieteni" ar trebui sa inteleaga asta. Si ca tot veni vorba de imbracaminte, n-o sa ma mai imbrac cu carpele alea doar pentru stupida aia de promisiune. Nu ne ajuta cu absolut nimic si in primul rand, nu mai vreau sa-mi ascund adevarata personalitate. Nu asta sunt eu, nu sunt o tocilara! Sunt Riley Cooper si asta le voi arata si celorlalti. Si stiti care e diferenta dintre mine si voi? Este ca eu am avut curajul de a-mi arata in sfarsit adevarata personalitate si imi asum faptele, pe cand voi incercati sa va ascundeti si sa nu iesiti in evidenta cu absolut nimic. Nu asta suntem noi. Omoram in timpul liber, furam si facem multe alte lucruri, iar la scoala trebuie sa ne dam drept tocilari? Sa fim seriosi, expir tot aerul pe care l-am tinut pana acum in piept si incerc sa-mi calmez nervii acumulati. Se pare c-am inceput perfect ziua asta, mai bine nici ca se putea.

– Tu nu vezi ca baiatul asta ti-a bagat numai prostii in cap? Si mai nou te afisezi in public bagandu-ti limba in gura lui?! ma uit incruntata cand o aud pe Anya si in momentul asta incerc sa-mi pastrez cat pot de mult calmul sa nu-i dau una. Totusi, indiferent de situatie, nu i-as face niciodata asa ceva. Ea este ca o sora pentru mine si nu i-as face rau vreodata. Daca ar fi fost o alta persoana cu siguranta ar fi ramas fara par in cap si fara cativa dinti in gura, dar nu e cazul. De cand a aparut el, te-ai schimbat mult, Riley. Nu prea mai vorbesti cu noi, nu mai dai pe la depozit, acum ai incalcat promisiunea si incerci s-o faci pe grozava, aratandu-ti adevarata latura.

– Da, m-am schimbat. Dar nu pentru ca asa mi-a spus Seba, ci pentru ca asa am vrut eu. O sa incerc sa recuperez timpul pierdut si sa dau mai des pe la depozit, iar legat de haine am spus si va repet, nu vreau sa ma mai ascund, ma uit cu dezamagire la ei si imi trec cu mana prin par in incercarea de a ma calma. In momentul asta e ca si cum as vorbi cu peretii. Ce e asa greu de inteles?! Nu mai vreau sa ma prefac, punct. Tare ciudati mai sunt si oamenii astia. Cand te dai drept altcineva comenteaza ca de ce nu iti arati adevarata fata, iar cand vrei sa fii tu insuti, iti sar in cap ca de ce. Dracu daca ii mai inteleg. Imi poate spune si mie cineva ce e gresit in asta?

– I-ai spus cu ce te ocupi? ochii imi sunt brusc atintiti pe Dylan si simt cum muschii mi se incordeaza si cum nervii se amplifica. Chiar atat de fraiera si gura-sparta ma crede? Zi, Riley! I-ai spus ca tu in timpul liber omori oameni, jefuiesti case, sti sa tragi cu arma sau ca te droghezi? imi repeta intrebarea de data asta in soapta si raspicat. Ok, acum chiar ca ma enerveaza la culme. Dupa ce ca ma mai fac si cu ou si otet cum ca nu i-am bagat in seama zilele astea, ma mai fac si intr-un mod indirect fraiera.

– Nu, normal ca nu! imi ridic tonul mai tare si imi scrasnesc dintii de nervi. Evit sa-i spun de droguri, dar de celelalte chiar nu i-am spus nimic. Drogurile sunt un nimic pe langa celelalte care mi-ar putea cauza multe probleme daca ar afla. Momentan nu stiu ce fel de persoana e, nu stiu daca pot avea incredere in el. Chiar atat de fraiera ma crezi, Dylan? incep sa rad piezis, urmand sa-mi iau aceeasi privire rece si nervoasa. Nu, ,,prieteni", nu sunt atat de naiva pe cat ma credeti, spun punand accent pe cuvantul prieteni si dau negativ din cap. Chiar ma dezamagiti. Se pare ca nici dupa atatia ani petrecuti impreuna nu ma cunoasteti atat de bine, iar un om care ma cunoaste de o saptamana ma poate intelege si ma cunoaste mai bine decat o faceti voi.

– Riley, n-am spus asta, incearca Anya s-o dea inapoi, dar prea tarziu. Au spus prea multe lucruri care intr-un fel m-au durut. Am ajuns sa dau explicatii si sa fiu certata pentru ceea ce fac.

– In fine, ati spus destule. Acum daca ati terminat, eu o sa ma duc la prima ora. Doar nu vreti ca si voi sa intarziati la ora si sa va stricati reputatia de tocilari, spun ironic si le arunc o scurta privire dezamagitoare in special lui Dyl si Anyei care m-au criticat aspru. Nu mai astept niciun raspuns venit din partea lor ca ma intorc cu spatele la ei si pornesc cu nervii la pamant spre liceu.