Capitolul 15

26 3 0
                                    


<< Riley >>

Ajung in fata padurii si parchez masina aleatoriu. Aproape in fiecare weekend imi fac timp si vin aici. Locul asta imi aduce aminte de acele vremuri frumoase petrecute alaturi de mama si Raven. Tata bineinteles ca nu venea cu noi, el era preocupat cu afacerea lui stupida. Uneori ma intreb daca el chiar e tatal nostru, caci putine sunt momentele in care le-am petrecut impreuna, ca o familie.

Strang cu putere volanul si privesc cum stropii se lovesc de parbrizul masinii, geamul care ma desparte de stropii reci si curati ai ploii. De asta imi place sa privesc si sa ascult ploaia, ea ma linisteste, ma face sa gandesc limpede, sa meditez asupra lucrurilor. Cerul este dupa parerea mea singura ,,fiinta'', ca sa-i zic asa, sincera. Cand e vesela isi trimite razele fierbinti de soare sa ne mangaie si sa ne inabuseaca cu caldura sa, iar cand e trista, plange, isi trimite stropii reci de ploaie si ne transmite si noua aceeasi stare melancolica, fara sa-si ascunda sentimentele.

Cobor din masina fara sa-mi iau ceva pe mine si ma indrept spre locul unde obisnuiam sa petrec timpul in copilarie.  Aceeasi padure care acum este lipsita de cantecul suav al pasarelelor, cu aceeasi copaci vechi si imbracati in haine aramii.

Continui sa merg in fata, calcand cu grija covorul de frunze de sub talpi si privind cu admiratie pentru a nu stiu cata oara acest paradis. Imi ridic mainile in sus si incep sa fac cateva piruete, bucurandu-ma de ploaia rece si revigoranta.

Dupa cateva minute de mers, ajung in sfarsit la locul special,  in poiana. Un loc pe care l-am ales toate trei si in care as veni de fiecare data cu mare placere. Aceeasi patura pe care am adus-o de prima data de cand am venit aici, cosuletul cu care obisnuiam sa venim cand faceam picnic si cei trei busteni care stiu ca ar suna cam ciudat, dar inseamna mult pentru mine. Imi amintesc cand ne-am ales fiecare cate un bustean care sa fie al nostru si am decis ca in momentul in care simtim noi nevoia sa desenam ceea ce ne reprezinta pe noi sau ceea ce simtim pe moment.

Privesc busteanul din mijloc, cel al mamei. Imi amintesc perfect cand a desenat acei doi ochi, unul caprui si unul verde. Mereu ii placea sa picteze si latura asta a mostenit-o doar Raven, din pacate. Chiar voiam sa desenez si eu asa de frumos ca ea dar nu-i nimic, i-am mostenit aspectul fizic si mereu ma voi mandri cu asta.

Spunea ca ochiul caprui este Raven si cel verde care semana leit ochii sai, sunt eu. Mereu spunea ca ne iubeste ca pe ochii din cap si uite ca asta a demonstrat si prin talentul ei.

Raven a desenat o pasare care reprezinta libertatea, pe care a vrut-o intotdeauna si bineinteles c-o are, curajul si puterea. In timp ce eu, am desenat un amarat de trandafir. Si nu orice trandafir, ci unul negru, care reprezinta sufletul meu si care exprima tot ceea ce am simtit eu in ultimii ani: tristete, suferinta, razbunare. Mamei ii placeau foarte mult trandafirii albi si cum m-am gandit sa fie mai special si sa fie ceea ce reprezint eu, m-am gandit sa-l fac negru. In urma cu ceva timp mi-am facut si un tatuaj pe omoplat. Daca acest trandafir a ramas adanc intiparit in sufletul meu, de ce sa nu ramana si pe pielea mea?

Continui sa privesc cei trei busteni si ma asez pe iarba, acum umeda de la stropii care nu vor sa se mai opreasca, parca si ei ar vrea sa inceteze, dar pur si simplu nu pot. Cam asa se intampla cu mine cand incepeam sa plang de dorul mamei, voiam sa ma opresc dar nu puteam.

– ... 7, 8, 9, 10. Cine nu e gata il iau cu lopata, ii aud glasul bland a lui mami si o vad cum se dezlipeste usor de trunchiul copacului unde s-a ,,pus" si incepe sa ne caute. Riley, Raven, unde sunteti, frumoasele mele? chicotesc cu Raven dupa copacul unde ne-am ascuns si ne punem mainile la gura incercand sa ne oprim din ras.

– Sigur n-o sa ne gaseasca, o vad pe Raven cum imi intinde mana si imi zambeste cu gura pana la urechi.

– Sigur, dau aprobator din cap si o iau de mana strangand-o puternic. Mami spune mereu ca trebuie sa fim unite si la bine si la greu, indiferent de situatie.

Vreau ca tu să ştii...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum