Vreau ca tu să ştii...

Capitolul 2

Cel de la media este Dylan ❤❤ .

<< Riley >>

Dupa 2 ore de condus prin Vegas ajung in sfarsit la depozit. O cladire inalta si parasita, care a fost candva o fabrica. Fiind pozitionata la marginea orasului, e un loc perfect pentru a nu fi suspectat de vreun politist.

Imi aduc aminte de prima data cand am venit aici. Locul asta mi s-a parut atat de straniu si necunoscut mie, iar acum iata ca acest loc a devenit o a doua casa pentru mine, petrecandu-mi majoritatea timpului aici. Prefer sa stau aici cu prietenii mei, decat sa-mi petrec timpul intr-o ditamai casa, cu o sora sacaitoare.

Imi indes pistolul in buzunarul de la spate, pentru siguranta mea. Nu ca m-as afla in pericol aici, dar e bine sa fii intotdeauna precaut, mai ales cand esti implicat in afaceri nu tocmai curate. Iau de asemenea telefonul cu pachetul de tigari si merg hotarata spre cladire.

Cand intru sunt intampinata de prietenii mei, singurele personane care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum si sa trec peste depresia pe care o aveam.

Anya, o frumoasa blonda cu ochii albastri, intotdeauna plina de viata. Una dintre calitatile care o ajuta in aceste afaceri este sociabilitatea. Ea este o persoana care stie cum sa intre pe sub pielea cumparatorilor si care stie sa negocieze cu ei.

Daca n-as fi cunoscut-o, as fi jurat ca n-ar putea sa-i faca rau nici unei muste, dar se pare ca aparentele inseala. Nu ca ar fi singura in acest caz. Doar ca diferenta dintre mine si ea, este ca Anya pare inocenta si buna prin aspectul sau, in timp ce eu vreau ca toti sa ma creada o fata slaba de inger.

Tobias, un saten chipes, cu ochii albastri, se ocupa de tot ceea ce inseamna tehnologie. El ne organizeaza de obicei traseele pentru marfuri si umbla in bazele de date a altor personae, in general cele care urmeaza sa fie jefuite.

Dylan, un brunet sexy tot cu ochii albastri, care ar putea sa vrajeasca orice fata prin sarmul sau. Un baiat plin de el, care in majoritatea timpului face glume de prost gust, dar care a facut box, stie sa traga cu arma, isi conduce masina de parca ar fi una de jucarie si plus de asta mai e bun si la altceva... Ce ai vrea mai mult de atat? Dar recunosc ca nu ma atrage in acest fel, imi e un simplu prieten. Ce a fost in trecut, s-a intamplat. Ne-am alinat suferinta reciproc devenind prieteni cu beneficii si uita-ne acum, intelegandu-ne ca doi frati.

─ Ce faci, dovlecel? Si ca tot vorbeam de el. Iata-l! Pe Dylan Walker in persoana.

─ Mi-a fost dor de tine, ursulet, ii raspund inconjurandu-i gatul cu bratele, in incercarea de a-i face jocul.

─ Ursulet? Mrrr, spune ridicand spranceana intr-un mod pervers.

─ Nu aici, tembelilor, ne intrerupe o voce de fata care imi este foarte cunoscuta. Blonda vine spre noi cu mersul ei de diva, lasand baietii din incapere sa se delecteze cu imaginea spatelui ei. Asta e fata mea!

─ Doar nu credeai ca... , ma opresc din vorbit si scot limba la ea. Ea si Tobi sunt singurele personae care stiu ce a fost intre mine si Dylan. Asta e! Recunosc, imi asum si cel mai important, nu-mi pare rau.

─ Glumeam, fato! Stai linistita, incearca ea sa mai calmeze apele si se pare ca-i merge. Pe unde umbli? Mi-a fost dor de tine, spune si ma trage intr-o imbratisare sufocanta, tipica Anyei.

─ Meh. Stii si tu, treburi.

─ Stiu, stiu. Si cand te gandesti ca peste doua zile incepe scoala. Dracu s-o ia! Iar trebuie sa ma prefac ca sunt o tocilara. Mi s-a luat, jur! spune gesticuland intruna ca o femeie cand isi rupe unghia si incepe sa se planga. Si ca tot veni vorba de treburi, am auzit c-ai primit o misiune pentru seara asta de la Jayden, spune si imi aduc aminte ca trebuie sa ma duc in birou sa punem la punct toate detaliile.