Capitolul 2

56 4 0
                                    

Din perspectiva lui Ovidiu

Am fost trezit de larma unei chitare electrice. Aveam trupul inghetat. Am bajbait dupa patura si tot ce imi doream era sa imi acopar urechile cu perina.

-Inchide-l, frate, a strigat Mircea in timp ce Bogdan isi cauta telefonul pe podea. Pun pariu ca nici macar nu isi deschisese ochii. Incercam din rasputeri sa ma intorc in dulcea lume a viselor însă fără rezultat. În cele din urmă, și-a găsit telefonul si a părăsit camera, trântind puternic usa bucatariei.

Era evident că nu mai puteam dormi, așa ca m-am ridicat în șezut. L-am văzut pe Mircea foindu-se morocănos, însă Cata nu era nicaieri. M-am gândit că se trezise si era deja în bucătărie. Am tras puțin cu urechea, dar l-am auzit numai pe Bogdan vorbind la telefon. Am asteptat pana ca acesta sa terminat, după care am intrat în bucătărie unde el am găsit singur. Bogdan avea o expresie ciudata, de parca ar fi vazut o stafie.

-Tu ai habar ce zi e azi?, m-a intrebat el, lucru care m-a iritat destul de tare.

-Mi sr rupe de ziua de azi, inca una in care sunt in pericol sa mor de foame, i-am replicat, incruntandu-ma. Dar tu ai habar unde iti e fratele?

Nu e ceva neobisnuit faptul ca lipsea de acasa, se intampla sa fie plecat oricare din noi chiar si saptamani intregi, ci faptul ca nu stiam nimic de el. E o regula sfanta sa stim in permanenta unii de altii, inca din ziua in care am decis sa convietuim.

-Suna-l!, strig deja enetvat.

-Mi-ai facut vreo surpriza de Craciun si mi-ai incarcat cartela?

In toata prostia lui teribil de enervanta, Bogdan avea ceva dreptate. Mi-am aruncat o geaca pr mine si am coborat la Coco, un tovaras ce locuieste la parterul blocului. Suntem prieteni numai atunci cand avem nevoie unii de altii, dar nu e o problema.

Casa lui Coco era insuportabil de calda si aerul era incatcat de un fum ciudat. Ma pricep destul de bine la droguri, dar asa ceva nu am mai simtit. Coco stătea pe un fotoliu langa fereastra, îmbrăcat în haine de casă și fumand o țigară dubios de lungă de culoare verde și cu un capăt negru. Nu m-a salutat, ci m-a privit doar, nepăsător eliberând fumul către tavan.

-Noutati?, l-am întrebat fixandu-i cu privirea tigara din mână.

-De cand ai tu nevoie de sugestii în privința drogurilor?

Nu am răspuns. Mă uitam prin camera si, fara sa vad ce îmi doream, l-am întrebat:

-Telefon?

Este vizibil deranjat de rugămintea mea, însă îmi arată către o pernă în dungi. Am găsit telefonul sub aceasta si am aruncat o privire rapida prin jurnalul de apeluri. Ce am văzut acolo m-a lăsat perplex. Il sunase pe Cata cu numai 20 de minute înainte.

-Unde e Cata?, l-a întrebat repede și deja foarte enervat.

-De unde sa stiu eu? M-ati angajat dadaca lui fara sa ma anuntati?

N-am mai ascultat ce zicea si l-am apelat pe Cata. Telefonul lui era inchis. Scos din minti, am aruncat telefpnul lui Coco pe pat si am strigat:

-In momentul asta imi zici unde e Cata!

-Frate, nu lucrez ca furnizor de informatii in zilele de sarbatoare. Acum poti sa pleci? Il sperii pe Mos Craciun.

Enervat peste masura, m-am repezit la el, lovindu-l in antebrat si m-am grabit sa ies. Trebuia sa il gasesc pe Cata cat mai curand.

M-am grabit inapoi acasa, am luat cheile masinii sa dau o tura prin oras. Avem un Fiat negru darapanat, vai de soarta lui, despre care ma intreb cum de nu se imprastie pe strada dar ne facem treaba cu ea. M-am plimbat o scurta vreme pe strazile periferice ale Craiovei in speranta ca o sa dau de cineva cunoscut care eventual mi-ar da o informatie despre Cata. Am trecut prin fata casei unui prieten, dar nu am vazut pe nimeni in curte. Dupa vreo 2 minute mi-a sunat telefonul, ceea ce m-a facut sa ma intorc. Stefan ma astepta in fata portii imbracat prea subtire. L-am salutat si am parcat.

Ce placut e sa intri intr-o incapere calda, dar cu un aer curat! Am mers in sufragerie, unde o gasim pe prietena lui Stefan care decora un brad artificial. In acel moment am ramas blocat. Zeci de cadre mi-au strafulgerat mintea. Data in care ma aflam era 24 decembrie, Ajunul Craciunului. Cum am putut uita? Ma rog, am salutat-o pe tipa pe care nu o cunosteam mai deloc, apoi m-am asezat pe canapea. Stefan ma privea ciudat, banuind probabil ca lucrurile nu sunt tocmai roz.

-Ce se intampla, prietene? E Ajunul Craciunului si fratii stau despartiiti?

-Mai despartiti decat crezi, am oftat, incercand sa imi fixez privirea in podea. Nu dau de Cata.

Face ochii mari, ezitand sa intrebe; nu inteleg de ce. Totusi, am continuat sa relatez cele intamplate in acea dimineata si cu o seara inainte. Cand am incheiat, puteam citi dezamagirea pe fata lui Stefan.

-Am fost si eu aseara in centru cu ei. Coco se cam umfla in pene ca si-a gasit gradinar nou. Acum, daca sa ne incredem in aparente, zi si tu!

-Exclus! Nu ne-am incurca cu el la asa ceva nici daca am muri de foame.

Am avut o viata intreaga parte de oameni care m-ar fi taiat si pentru o felie de paine, iar baietii astia sunt singurii pe care nu ii pot descrie asa. Ii cunosteam prea bine.

Am dezbatut subiectul inca vreo jumatate de ora, dupa care am vrut sa plec. Stefan a insistat sa bem un pahar de vin fiert. Stiam ca nu e de dorit sa te pui rau cu un prieten mai instarit, asa ca nu l-am refuzat, plus ca nu imi displace vinul fiert. Asa s-a facut ca am ramas singur in incapere. Mi-am indreptat spațele si mi-am rotit ochii de-a lungul zidurilor. Bine, nu eram singut. Fata terminase cu bradul, care arata chiar bine, si acum statea pe un scaun cu telefonul in mana. S-a ridicat, l-a pus la incarcat si s-a indreptat spre mine. Ma privea printre gene, formandu-i-se pe fata un zambet mai ceva ca al unei centuriste. Incepea sa ma sperie. S-a asezat la cativa centimetri de mine. Ma uitam pe langa ea, sperand sa ma lase in pace. M-am tras putin intr-o parte, moment in care m-a prins de incheietura. I-am aruncat o privire neplacuta pe  care nu parea sa o observe. M-am uitat spre usa, nestiind daca ar trebui sa-mi doresc ca Stefan sa se intoarca, dar m-am trezit cu ra calare pe piciorul meu si apasandu-mi-se pe piept. Ii simteam buzele calde pe gat si, in mai putin de o secunda, am intrat in contact cu pielea catifelata de sub tricoul larg.

Leaganul cartieruluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum